de Vlad Strunescu
la 29 Mar. 2019
Una dintre spusele de duh de acum 30 de ani era ca, maine-poimaine, in zelul sau, Parlamentul va modifica chiar si legile fizicii.
Cumva, daca unuia dintre alesi nu-i convenea ca, urmare a “prevederilor” legii gravitatiei, poate cadea-n nas sau in noada, ar fi avut iluzia ca putea s-o schimbe ca sa se situeze in afara ei... el si altii ca el sa leviteze, numai oamenii de rand sa-si rupa cate ceva…
Macar atunci, legifera organismul insarcinat cu asta. Intre timp, desi, zi de iarna sau vara pana in seara, suntem pe buze cu democratia si cu rolul fundamental al Parlamentului, tara este condusa cu ordonante de urgenta, asta si din cauza lentorii “forului legislativ” si a lipsei de sanctiuni pentru orice guvern care face abuz de astfel de acte normative.
Pentru ca nu este (aproape) nimic nou nu este sub Soare, mult inainte de culmea absolutismului comunist, s-a manifestat culmea absolutismului monarhist, acum vreo 300 de ani.
Ca si acum, Franta se indatorase enorm, la vremea aceea, (si) din cauza razboaielor purtate de Ludovic al XIV-lea. Cand, in 1715, cat era el de Rege Soare si de autoidentificator cu insusi statu, Lodovic al XIV-lea a murit, ducele de Orleans a devenit regent, pana cand Ludovic al XV-lea urma sa urce pe tron.
Franta era in pragul celui de-al treilea faliment in mai putin de 100 de ani, iar sirul nesfarsit de probleme a provocat, in cele din urma, Revolutia franceza.
Pana atunci, insa, se parea ca tara gasise solutia in persoana scotianului John Law, unul dintre primii “ingineri financiari”, care, in 1716, ajungea la Paris si reusea, pe langa alte matrapazlacuri, sa-l convinga pe ducele de Orleans sa infiinteze un monopol de stat, dupa modelul Companiei Indiilor de Est, fondata de Tarile de Jos.
Spre deosebire de aceasta, compania francezilor - prin care Franta trebuia sa primeasca produse din coloniile sale din America de Nord - nu era decat o cutie frumos prezentata, plina cu… vorbe goale.
Dar, pana sa-si dea seama actionarii de asta, pretul actiunilor companiei franceze crescuse de la 500 de livre (principala moneda de atunci), la 5.000 de livre si, ulterior, la 10.000 de livre.
Cand, la Paris, au ajuns vesti ca respectiva “firma” nu reprezenta mai nimic din ce fusese anuntat, actiunionarii au inceput sa vanda masiv.
Preturile si-au inversat tendinta, moment in care, John Law i-a cerut ducelui de Orleans sa intervina si sa fixeze el pretul unei actiunii. Culmea absolutismului a fost atinsa.
Cam in acelasi fel, la noi, un consilier al premierului, deci, nu ministru sau macar secretar de stat, spunea, recent, ca Guvernul si-a propus ca, pana la sfarsitul acestui an, sa scada la jumatate costurile ratelor la creditele bancare.
Iata ca, vineri, va fi publicata o Ordonanta de Urgenta care modifica OUG 114/2018 si care vrea sa scada dobanzile la credite.
Tot asa de bine - de fapt, de rau - ar putea fi adoptata o OUG care sa prevada ca, in fiecare saptamana, lunea si joia, ploua cu bani, iar, din 2020, in fiecare zi.
Foarte bine a explicat consultantul de strategie al BNR, Adrian Vasilescu, faptul ca o ordonanta de urgenta nu poate ieftini creditele, ea, ordonanta, fiind un act fiscal, prin care nu se poate schimba nivelul dobanzilor la creditele pe care le dau bancile, pentru ca acestea tin de niste... legitati economice.
“Piata are capriciile si regulile ei si respecta, in primul rand, legitatile economice. In Constitutia Romaniei, se spune ca economia Romaniei este economie de piata si, cand piata este dirijata de legitati economice, este o iluzie sa crezi ca pot fi reduse dobanzile bancare prin directive”, a mai explicat Vasilescu.
In ciuda acestor explicatii, desi nu este prim-ministru sau ministrul al Finantelor, ci “doar” presedinte al PSD, Liviu Dragnea, spunea, joi seara, ca, in proiectul de modificare a OUG 114, care ar urma sa fie discutat in sedinta de guvern de astazi, “obiectivele noastre au ramas neschimbate, si anume sa creasca nivelul de intermediere bancara, sa scada dobanzile, sa creasca nivelul de implicare a sistemului bancar in economia romaneasca si sa existe niste masuri, niste prevederi care sa stimuleze bancile sa investeasca sau sa acorde credite pentru economia romaneasca".
Legat de fondurile de pensii, presedintele PSD a spus ca acestea trebuie “sa inceapa sa investeasca si in altceva decat in titluri de stat".
In ce priveste bancile, toate astea mari au raportat cresteri importante in ce priveste creditarea firmelor, sectorului privat, deci, ce economie au creditat? Pe cea din Malta?
Iar datele fondurilor de pensii private arata ca, la 31 decembrie 2018, intr-adevar ponderea cea mai mare in structura portofoliilor lor era detinuta de titlurile de stat (emise tocmai pentru ca statul are nevoie sa ia multi bani cu imprumut) 63,62%, dar 17,56% reprezentau investitii in actiuni; 8,11% depozite bancare, 3,5% obligatiuni corporative; 3,39% obligatiuni organisme straine neguvernamentale; 3,01% titluri de participare si 0,78% alte instrumente financiare. Deci, ce si de ce trebuia schimbat?
Comentarii