Editorial Florin Campeanu: Cer public demisia tuturor celor care mi-au fluierat imnul

Editorial Florin Campeanu: Cer public demisia tuturor celor care mi-au fluierat imnul imnunirea principatelor romanebasescuagentul grigorelogan

Nu-mi place cand romanii fluiera imnul Romaniei. Ma deprima. Ma face sa regret ca nu am emigrat in Canada acum 10 ani. Sunt multe lucruri care ma fac sa ma gandesc ca am procedat gresit ramanand aici. Insa sunt si mai multe care ma tin aici.
Am optat, am ramas. Am prieteni realizati acolo, am prieteni realizati aici. Am prieteni nefericiti acolo, am prieteni nefericiti aici. Punct.

Sunt ferm convins ca oamenii care l-au huiduit azi pe Traian Basescu au motive serioase sa faca acest lucru. Este o tara libera si avem voie sa ne exprimam dezacordul fata de politica pe care o fac cei pe care i-am ales. Insa de aici si pana la a fluiera imnul Romaniei, de ziua Unirii Principatelor Romane, e cale lunga. E adevarat, in comparatie cu alte imnuri, "Desteapta-te, romane!" al nostru e cam trist si prea putin motivant.

Ca om care a insotit delegatii de sportivi la competitii europene si mondiale, pot spune ca imnul Italiei te lasa fara suflare, iar cel al Angliei iti taie genunchii. Dar este imnul nostru. Placut sau nu, trebuie respectat. Pentru ca, in definitiv, doar astfel de simboluri ne tin uniti.

Ce legatura are recalcularea pensiilor militarilor cu huiduirea imnului? Oamenii care au jurat sfant sa-si apere tara ofera cel mai prost exemplu posibil tinerilor. Din Mall-uri, fumand o tigara, acestia se uita sictiriti la un spectacol realmente grotesc. E bun si Facebook-ul la ceva. Cel putin, acolo nu poti sa huidui. Acolo votezi simplu, "unlike"...

Nu sunt suporterul nimanui. Imi plac si nu-mi plac deopotriva Basescu, Boc, Antonescu, Ponta, Udrea, Geoana, Nastase, Iliescu. Imi place doar sa stau de vorba cu parintii, sa incing un gratar in varf de munte romanesc cu prietenii, sa ma bucur de bucuria copilului meu care priveste cum ninge magnific peste niste cladiri dezafectate. Oribile. Daca as fi colonel in retragere, obisnuit cu un nivel de trai decent spre ridicat, masura recalcularii pensiilor militarilor m-ar afecta foarte tare. Logic. Insa nu sunt. Asa ca ma intreb, enervand pe multi, cu ce este mai special un plutonier de armata - cu avantaje multiple date de stat atunci cand era angajat - de tatal meu, un electrician auto care a inghetat 40 de ierni in campiile Baraganului, reparand masini pentru ca partidul sa raporteze 30 de tone de porumb la hectar...

"Armata in rezerva este tot armata!" scrie pe o pancarta purtata cu mandrie de un domn la maximum 50 de ani care defileaza pe sub geamul meu. Pensionat devreme. Sa incep o polemica despre ce a facut aceasta armata pentru tara din 1945 pana in 1989? E lipsit de sens. Fiecare le stie pe ale lui, spun batranii de la tara.

In acelasi timp, in aceeasi tara, agentul Catalin Grigore se arunca intr-un Logan si salveaza din nameti 25 de persoane. Cu mainile goale... Despre agentul Grigore nu vom mai sti nimic maine dimineata. Insa despre Basescu si militarii pensionati se va vorbi toata saptamana. Apoi se va gasi un alt subiect. La fel de incitant pentru cei care au interesul ca in aceasta tara sa se arate doar lucrurile urate, rele, murdare. L-as vrea pe agentul Grigore la televizor, facut erou in stil american. L-as vrea pe prima pagina, trimitandu-l pe Basescu la pagina de politica interna. L-as vrea invitat la Cotroceni, decorat de un presedinte modest, decent, civilizat. L-as vrea exemplu pentru acei tineri sictiriti din Mall.

Un cunoscut plecat in Canada imi posteaza pe perete, pe Facebook, chiar cand scriu aceste randuri: "N-ai plecat la timp"! Ii dau unlike si merg mai departe. Cata vreme mai exista oameni ca agentul Grigore, raman sa lupt pe baricade. De aceea, cer public demisia tuturor celor care mi-au fluierat imnul.