Editorial Florin Campeanu: Margelatu din Audi

Tags: margelatuaudicotroceniphoenixseminte

"Sunt Trandafirul Galben!". "Cozia!". Urmeaza o melodie cu accente de Phoenix si apare distributia: in rolul lui Margelatu, Florin Piersic. Cred ca sunt unul dintre cei mai mari fani ai filmelor cu Margelatu. De aceea am fost realmente surprins sa-l vad in urma cu cateva zile, pe seara. Nu i-am cerut insa un autograf si, daca cititi in continuare, veti vedea de ce.

Sfarsitul "profesional" al unei zile. Stau in masina, pe dealul Cotroceni, la o coada ce se masoara in zeci de minute, nu in metri. Sunt pe banda a doua si fac apel din 10 in 10 metri la frana de mana, gandindu-ma cu o deosebita consideratie la instructorul care mi-a spus cum se foloseste respectivul accesoriu. Pe prima banda, un Audi de vis, din modelele acelea pe care le privesti si plangi. Un fel de "Moartea caprioarei reloaded", ca tot ma cert cu colegul Plesoianu de doua saptamani pe teme de... Matrix. Inutil sa va spun ca si soferii din spatele meu erau total impresionati de vehiculul respectiv. Nu cred ca voi fi acuzat ca fac reclama marcii, dar va doresc din tot sufletul sa faceti parte din grupul celor care nu beau apa plata cu lamaie, ci isi permit un astfel de autoturism. In fine, cu ochii exoftalmici (am aflat de curand ca asta inseamna ca te holbezi ca taranul, adica ochii iti ies din orbite) vad cum geamul de pe partea soferului se lasa si iese o mana cu o manusa de piele (asortata cu tapiteria masinii). Care mana, intr-un gest de infinita lehamite, arunca un pumn de... seminte decojite. Pe jos, exact in dreptul intrarii in Palatul Cotroceni unde locuieste domnul acela care, vorba maestrului Paler, a zis ca pune parul pe sistemul ticalosit mai ceva ca Vlad Tepes. Raman interzis! Asistenta din masina, la fel. Ma uit in oglinda retrovizoare si vad grimasa partenerului de trafic aflat la cativa milimetri de stopurile mele.

Soferul de pe Audi nu ma baga in seama. Baga in schimb o alta samanta in gura. Ma uit mai atent, sunt din cele mari. La noi la tara li se spune "seminte de papagal". Vad ca tot de papagal sunt si la Bucuresti, insa de papagal cu masina "bengoasa"...

Am mers in paralel cu respectiva masina pana sus, la Leu. Timp de aproape 30 de minute, omul a spart seminte ca la un meci de fotbal cu nationala Nigeriei (cum care fotbal? cum care Nigeria?). Din profil aducea bine de tot cu Margelatu. E foarte posibil sa fi avut si vreun trandafir galben pe bancheta din spate. Cert este ca langa schimbatorul de viteze din lemn de mahon avea o punga de seminte. In urma sa, semintele ramasesera insirate pe carosabil. Sa fi fost un personal din Hansel si Grettel? Sa-si fi marcat drumul de intoarcere? Nu prea cred, soferul avea fata de investitor strategic iar masina sa este dotata, cu siguranta, cu sistem de ghidare prin satelit.

In aceste conditii, nu putea fi decat Margelatu, numai ca, in loc de cal, a apelat la caii putere ai unei masini germane. Nu-mi pot inchipui ca ar fi putut sa fie cine stie ce badaran cu 4 clase care a speculat la maximum tranzitia si a devenit milionar in dolari, fara a avea cea mai elementara notiune de, sa zicem, management financiar. Sau de cum trebuie sa te comporti in public. In nesimtirea sa, badaranul si-a batut joc de tot ceea ce parintii mei m-au invatat in primii ani de viata. Ca trebuie sa fii civilizat, sa te porti frumos in societate, ca nu trebuie sa-i agresezi verbal sau vizual pe cei cu care intri in contact. O samanta scuipata in sila de Margelatu din Audi aproape ca mi-a distrus aceste convingeri. Iar asta mi se intampla din ce in ce mai des, mai ales cand vad in media (in special, la TV) cum non-valorile sunt promovate intens, ca modele pentru tinerii care vor conduce Romania de maine. Sunt "Trandafirul Galben", ofilit de indiferenta oamenilor care (nu) mai cred in civilizatie.