Ce nu stiati despre gazda Campionatului Mondial de Fotbal din 2022

Ce nu stiati despre gazda Campionatului Mondial de Fotbal din 2022 fotbalsportcampionatul mondial fotbal 2020qatar

Qatar este un stat mic, dar putred de bogat, care asigura emisia canalului Al Jazeera, se pregateste sa gazduiasca editia din 2022 a Cupei Mondiale la fotbal si, mai ales, joaca un rol destul de insemnat pe scena politica internationala.
Sunt performante notabile pentru aceasta tarisoara care in cea mai mare parte a istoriei sale a fost doar o zona saraca, locuita de triburi si de pescuitori de perle, victima a intereselor statelor puternice care se luptau intre ele pentru controlul Golfului Persic.

Momentul de cotitura a fost in 1940, cand s-au descoperit aici rezerve uriase de petrol si gaze naturale, care au permis transformarea acestei bucatele de desert intr-o forta regionala. Sub conducerea seicului Hamad al Thani (la putere intre 1995 si 2013), Qatarul a devenit o putere expansionista, un fel de Venetie intarziata, bazata insa nu pe comert sau pe flota maritima, ci pe fluxul de bogatii care tasneau din sol.

Seicul a fost si foarte inspirat facand pariuri indraznete pe cresterea importantei gazului natural lichefiat si reinvestind profiturile obtinute in proiecte foarte vizibile, atat acasa, cat si in strainatate – magazinul Harrods din Londra sau clubul de fotbal Paris Saint-Germain. In momentul de fata, doar dobanda obtinuta de pe urma fondului suveran in valoare de 85 de miliarde $ asigura o suma frumusica.

Familia regala nu s-a multumit insa cu bogatia in sine, ci si-a propus si sa fie un actor important in diplomatia mondiala, transformand capitala Doha intr-un centru al intrigilor politice, unde reprezentanti ai unei lumi foarte pestrite se intalnesc pentru a discuta, negocia si complota unul impotriva celuilalt - de obicei la Sheraton, un hotel in forma de piramida, construit in anii ’80.

Apoi, bucurandu-se de protectia oferita de faptul ca gazduieste una dintre cele mai mari baze americane din lume (Udeid, construita in 1996), Qatarul s-a implicat in ultimul deceniu in conflictele din Afganistan, Etiopia, Irak, Israel, Liban, Sudan, Siria si Yemen, pozitionandu-se ca un mediator dezinteresat si de incredere - sau cel putin tolerat - pentru toate partile implicate.  

Ambitii mari, asadar, pentru acest stat de doar 11.500 de kilometric patrati. Intrebarea este insa cat va mai dura perioada sa de glorie, dat fiind ca resursele naturale pe care se bazeaza influenta sa incep sa fie amenintate. Qatarul urmeaza sa fie depasit pana in 2020 de Australia in productia de gaz natural lichefiat, iar revolutia gazului de sist in SUA si Europa de Est pune si ea in pericol stabilitatea financiara a seicatului.

Cat despre organizarea Cupei Mondiale la fotbal din 2022, evenimentul care va incununa ascensiunea globala a Qatarului, nu e foarte clar ca, intr-adevar, va fi vorba de o reusita. Motivele sunt mai multe: va fi prima editie care se va desfasura in noiembrie, dat fiind ca aici temperaturile ating vara 48 de grade Celsius, consumul de alcool este limitat si inca nu s-a renuntat la acuzatiile cum ca oficiali din Doha au oferit mita pentru a castiga organizarea turneului. Sunt lucruri care afecteaza atat desfasurarea Cupei Mondiale, cat si imaginea Qatarului.  

Ca o paranteza, tara va cheltui 220 de miliarde $ cu aceasta organizare, de 60 de ori mai mult decat a cheltuit Africa de Sud in 2010. Planul include importul a milioane de tone de materiale de constructii, inclusiv nisip din Arabia Saudita, cantitati necesare ridicarii a 12 super-stadioane dotate cu aer conditionat pentru spatiu deschis (!).

Revenind la ambitiile politice ale tarii, sa spunem ca pana in 2011 seicul Hamad al Thani parea multumit cu rolul sau de mediator. Doar ca in 2011 ambitiile seicului au crescut, gradul sau de implicare a crescut si el, iar canalul Al Jazeera (finantat de seic) a devenit sustinatorul neconditionat al miscarilor de eliberare din Libia, Egipt, Siria, Tunisia si Yemen.

In cazul Libiei, cel putin, Doha s-a aliat in mod clar cu exilatii libieni, i-a gazduit si i-a finantat, iar avioanele cargo din Qatar au transportat ajutoare umanitare, arme si trupe speciale in sediile din Benghazi ale rebelilor. In plus, forta aeriana qatareza a ajutat NATO sa impuna zona de excludere aeriana din Libia. Nu e de mirare ca in august 2011, atunci cand rebelii libieni au luat cu asalt resedinta lui Gaddafi, au arborat un steag al Qatarului in semn de apreciere.  

Facand un bilant, se poate spune ca au fost actiuni semnificative din partea Qatarului, pe scena internationala, care au atras atentia asupra sa. The Economist a numit acest stat “pigmeul cu lovitura unui urias”, iar seicul Hamad al Thani a devenit la vremea aceea “un Henry Kissinger arab”, find considerat de Barack Obama “un tip destul de influent”.

Totusi, avand in vedere ca statul qatarez are dimensiunile unui “deget mic care iese din Peninsula Araba” (ca sa-l citam pe defunctul Gaddafi) si ca este inconjurat de vecini inarmati pana-n dinti, analistii politici se intreaba: nu cumva s-a mers prea departe cu aceste actiuni?
 
Citeste si: Aruba, Barbados si Bermuda au fost eliminate de pe lista Uniunii Europene a jurisdictiilor necooperante