Am fost workaholic, dar m-am tratat. 5 sfaturi pentru cei dependenti de munca

Am fost workaholic, dar m-am tratat. 5 sfaturi pentru cei dependenti de munca workaholicdependentamunca

Munca, munca, munca, de dimineata pana seara, in weekend-uri, cu pauze putine sau cateodata deloc. Am ajuns intr-un moment in care nu ma vedeam decat muncind, nu credeam ca ar trebui sa arate altcumva viata mea. Ma simteam bine, insa organismul meu era mai mult decat extenuat.
Nu eram stresata absolut deloc si eram chiar fericita cu ceea ce faceam. Ceva insa mi-a demonstrat ca ceea ce realizam eu zi de zi nu era decat o dependenta, care evolua din ce in ce mai urat. 

Acel ceva m-a oprit, insa, pana acolo, povestea mea a fost in felul urmator:

La numai 27 de ani aveam un job full time de la 8 dimineata, care nu era mai mult de 8 ore, insa eu preferam sa mai stau peste program in fiecare zi. Aveam seri la rand in care ajungeam acasa de la birou dupa ora 21:00. Prietenii mei deja m-au exclus din grup si ma sunau cateodata doar sa vada daca mai traiesc.

Nu mai aveam niciun fel de viata sociala si traiam intr-un cerc inchis, dar perfect pentru mine. Evident, era doar o iluzie si m-am trezit, dupa un an in care am fost condusa doar de munca mea. Ea era stapana, iar eu nu aveam niciun cuvant de spus. Nu stiam de obiective realizabile, de multumire, de familie. Eram un om workaholic, insa habar nu aveam ce inseamna asta.

Am aflat tarziu, dupa ce m-am imbolnavit. Am ajuns la spital cu tot trupul rosu, cu mancarimi, cu o stare tare ciudata, pe care nu o avusesem inainte. Cercul meu s-a spart. Cazusem ca din cer, pe pamant. M-am trezit brusc, intr-o camera de spital, cu perfuzii.  Vedeam in jurul meu agitatie, tipete, oameni bolnavi. Eram la un pas de o boala care urma sa imi dea tot universul peste cap.

Am aflat dupa 2 saptamani de stat in spital si tot atunci aflasem ca dependenta de munca a dus la aceasta boala. Am fost nu doar la medici, ci si la psihologi, pentru ca nu intelegeam ce am gresit. Incet, incet, imi dadusem seama ca am neglijat odihna, hrana sanatoasa, relatiile, sportul si multe, multe altele.

Cel mai important este ca am depistat la timp, am luat masuri si am reusit sa stagnez evolutia acestei boli, fiind depistata inca in stadiu incipient.

Am luat imediat niste decizii:

• Am abandonat obiectivele nerealizabile

Mereu erau in capul meu idei pe care desi eram constienta ca nu le voi realiza vreodata, le tinem acolo, in mintea mea. Inca din copilarie, in capul meu erau tot felul de viziuni, asteptari, care s-au dovedit a fi false. Am eliminat toate acele ganduri care imi faceau doar rau si care nu se puteau realiza vreodata.

• M-am gandit cine sunt cu adevarat

Am contemplat la ceea ce imi doresc, cine sunt si ce vreau acum si in viitor. Am realizat cat de important este sa fii in viata, sa te bucuri de ce ai in jur si sa profiti de oportunitatile pe care le ai. Am aflat ce prieteni minunati am, oameni carora nu le acordam nici timp si nici atentie. M-am regasit.

• Fac doar ce imi place

Munceam pentru bani, chiar daca nu imi placea 100% ceea ce faceam. Lucram non-stop, pentru ca material eram multumita. De cand mi-am dat seama cat este de important sa traiesti, am ajuns la concluzia ca nu banii sunt cei mai importanti. Muncesc si acum, insa din placere, iar satisfactia materiala, exista si ea.

• Am pus sanatatea pe primul loc

Pe primul loc era munca si nimic altceva. Atunci nu stiam cat de mult conteaza alte aspecte. Acum am grija de corpul si sanatatea mea.

• Sunt multumita de viata pe care o am

Aveam obiective pe care le indeplineam si inainte, insa asta inseamna foarte mult stres. Nu constientizam asta si nu imi dadeam seama ca obiectivele se realizeaza in timp si nu intr-o perioada scurta asa cum voiam eu.  Traiesc, iar asta mi-a confirmat inca o data cat sunt de norocoasa. Imi urmaresc scopurile, insa stiu ca in timp, voi ajunge acolo unde imi doresc.
Am vrut sa impartasesc experienta cu voi, dragi cititori, pentru ca vad zilnic oameni care doar muncesc si atat. Nu au timp de ei si de familie, iar asta inseamna dependenta. Nu vreau ca cineva sa treaca prin ceea ce am trecut eu. Munca nu trebuie sa te doboare.

Si tu muncesti mult, insa esti convins ca nu esti workaholic? Iata cateva semne care iti arata daca esti dependenta de munca:

-Muncesti mai mult de 8 ore pe zi, muncesti si in weekend

-Relatiile tale sunt afectate de timpul pe care il petreci muncind si familia sau prietenii iti reproseaza ca muncesti prea mult, ii neglijezi si nu mai ai timp si pentru ei;         

-Muncesti pentru a-ti reduce sentimentele de vina, anxietate, neputinta sau depresie;

-Iti amani vacantele, activitatile de relaxare sau exercitiile fizice din cauza job-ului;

-Devii stresat daca ti se interzice in vreun fel sa lucrezi;

-Sentimentele de bine, de placere si satisfactie se reduc la rezultatele dobandite petrecand mult timp muncind;

-Observi ca iti dedici foarte mult timp serviciului, chiar daca productivitatea ta este relativ scazuta;
 

Citeste si: Cele mai mari 5 pericole la care angajatii se expun fara sa-si dea seama