Amintiri din comunism. Cum se petrecea Revelionul pe vremea lui Ceausescu (XXII)

Amintiri din comunism. Cum se petrecea Revelionul pe vremea lui Ceausescu (XXII) Ce inseamna Revelionul acum? Sa iesim in piete, la spectacolele organizate de primarii. Sa mergem la un restaurant, la o pensiune la munte, in Grecia, Bulgaria, Croatia, prin vreo capitala occidentala sau la schi in Austria. Pe vremea comunismului, nici vorba de asa ceva. Revelionul se petrecea acasa, in familie sau cu prietenii, principalul punct de atractie fiind programul TV.
Pentru marea majoritate a populatiei, noaptea dintre ani avea pe vremea lui Ceausescu un “desfasurator” simplu, dar cu un farmec aparte, construit in jurul programului TV.

Era singura zi din an cand televizunea emitea pana dimineata si din acest motiv ziua de 31 decembrie era asteptata cu nerabdare. Iar toate activitatile aveau loc in functie de ce se dadea la televizor.

Programul incepea la 21.00 si era alcatuit dintr-un mozaic dinamic de muzica usoara si populara, scenete comice cu mari actori ai vremii, varietati internationale, saluturi ale televiziunilor din alte tari (tot comuniste), cateva minute de umor englezesc, perinita la 5.30, inchiderea programului la 6.00. Si, desigur, nelipsitul mesaj al lui Ceausescu de la miezul noptii.

Scenetele comice erau cele mai gustate, dat fiind ca erau jucate de vedete ca Toma Caragiu, Stefan Banica, Stela Popescu, Coca Andronescu, Octavian Cotescu, Puiu Calinescu, Marian Hudac, Radu Zaharescu si multi-multi altii, cu o mentiune speciala pentru Amza Pellea care avea momentul lui cu Nea Marin.

Cand incepea o astfel de sceneta, nimeni nu mai sufla, toti se strangeau in fata televizorului, iar poantele spuse acolo erau comentate multe zile dupa aceea, unele dintre ele intrand chiar in folclor.

Ora 24.00 era si ea mult asteptata – in niciun caz pentru ca Ceausescu isi incepea discursul, ci pentru ca era timpul ca oamenii sa iasa pe balcoane, sa aprinda artificii si sa le arunce in strada.

Artificiile in cauza difereau insa mult de ceea ce intelegem astazi prin acest termen. Ele erau niste sarme drepte, de vreo 15 cm lungime, acoperite cu o substanta inflamabila care ardea cu scantei, milimetru cu milimetru, dupa ce era aprinsa cu un chibrit. Era un adevarat spectacol sa le urmaresti traiectoria luminoasa prin intunericul noptii.

Nu erau periculoase, nu faceau zgomot, dar trebuia sa fii atent unde le arunci, sa nu aterizeze pe vreo masina sau prin vreun balcon. Distractia era maxima, mai ales pentru copii.

Apoi din nou televizor. Multi nu rezistau insa sa stea treji pana dimineata, ratau astfel unele momente din program, dar partea buna era ca in zilele urmatoare scenetele comice era difuzate in reluare, in cadrul unor emisiuni speciale intitulate “Daca doriti sa revedeti...”.

Desigur, sa nu uitam mancarea si bautura. Se manca si se bea pe saturate in noaptea de Revelion. Fiecare familie avea grija sa procure cu saptamani inainte alimente si bauturi rare (salam de Sibiu, branza, carne, vin de tara, tuica) si sa pregateasca delicatese ca piftie si salata de boeuf.

Iar daca erai invitat in casa cuiva, era de la sine inteles ca nu te duci cu mana goala. Era o priveliste obisnuita ca in seara zilei de 31 decembrie sa vezi pe strada domni la costum si doamne in rochii elegante carand oale cu sarmale si damigene.
 
Partea proasta e ca, la sfarsitul anilor ‘80, si aceasta distractie anuala a romanilor – programul TV de Revelion – cam disparuse. Propaganda comunista si cultul personalitatii lui Ceausescu isi facusera loc si in noaptea dintre ani.

Noroc cu Revolutia, altfel de Revelionul 1989-1990 am fi avut ocazia sa ne delectam cu cantece patriotice si ode inchinate marelui carmaci. Nu este nicio exagerare. Regula era ca programul TV de Revelion sa fie gata cu luni inainte, pentru a fi analizat de tovarasii care se ocupau cu cenzura, iar televiziunea a prezentat la un moment dat fragmente din ceea ce se pregatise pentru acel Revelion. De groaza!

Bine c-am scapat.
La multi ani!