de Ion Dan Trestieni
la 16 Oct. 2017
Am avut onoarea sa citesc o poveste memorabila in materialul “ O batrana saraca a intrat intr-un magazin de lux. Voia o rochie sa o poarte la nunta nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudatenie.Nu se astepta sa i se intample ce a urmat”, Business Magazin, 15.10.2017
Iata povestea.
“Cu ochii umili si mainile stranse pe o geanta ponosita, o batranica admira vitrina unui magazin cu rochii elegante.
Vanzatoarea o observa si o scaneaza dintr-o privire: pantofi uzati, o mica gaura in dresul de culoarea pielii, o geanta tocita, o rochie veche, sifonata si parul alb ascuns sub un batic. Nu era o clienta obisnuita pentru acest magazin.
Vanzatoarea se apropie de ea si o intreaba politicos:
─ Va pot ajuta cu ceva?
─ Da, am nevoie de o rochie!, ii raspunde femeia zambind.
─ Singura mea nepoata se casatoreste si am nevoie de o tinuta eleganta pentru nunta. Vreau sa fie mandra de mine.
Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port.
─ Sa inteleg ca aveti nevoie de un consultant?, o intreaba vanzatoarea.
Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre o usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera plina cu haine elegante.
─ Ce este cu ea aici?, a intrebat-o consultantul pe vanzatoare, fara ca batrana sa auda.
─ Vrea o tinuta de nunta, i-a raspuns vanzatoarea.
Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul si a invitat-o pe batrana sa se aseze la o masuta rotunda, apoi a scos o agenda si un pix.
─ Pentru inceput, trebuie sa stiu ce suma sunteti dispusa sa cheltuiti, i-a spus consultantul, care era nerabdator sa scape de batranica si sa se ocupe de adevaratii clienti.
─ Am economisit bani pentru aceasta tinuta inca de la logodna lor. Au anuntat ca se casatoresc in primavara anului trecut.
Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca imi pot cheltui toate economiile pe o tinuta frumoasa.Entuziasmata, batrana a scos un plic mototolit din geanta si i l-a inmanat consultantului.
─ Cred ca am 70 de dolari aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltui pe toti.
Consultantul a numarat rapid banii si i-a spus batranei:
─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred ca ar trebui sa mergeti la magazinul nostru de la parter. Acolo puteti gasi cateva rochii chiar si cu 50 de dolari.
─ Am fost acolo prima data, dar mi-au sugerat sa vin la dumneavoastra. Mi-au spus ca veti fi incantat sa ma ajutati, a raspuns batrana zambind.
(Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O sa i-o platesc, si-a spus consultantul in gand).
Batrana a inceput sa se uite prin magazine si a zarit o rochie intr-o nuanta pastelata de albastru, s-a ridicat si a mers spre ea. Inainte ca vanzatoarea si consultantul sa apuce sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
Era o rochie simpla, cu un sacou deasupra.
─ Imi place foarte mult tinuta asta. Simpla si minunata in acelasi timp. Ar trebui sa imi iau si niste pantofi care sa se potriveasca.
Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o sa il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus batrana.
Vanzatoarea nu stia cum sa reactioneze. Simtea un amestec de frustrare, simpatie si manie. Cum putea sa ii spuna acelei batrane ca nu isi poate permite rochia? Pantofii costau si ei jumatate din pretul rochiei.
O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al magazinului, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar isi primise voalul personalizat.
Mai erau cateva saptamani pana la nunta ei. Tanara provenea dintr-o familie bogata si putea cheltui oricati bani voia pentru marele eveniment.
─ Scuzati-ma o clipa, i-a spus tanara vanzatoarei. Lasati-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii vrea si orice altceva isi doreste. Spuneti-i ca sunt reduceri si toate costa 50 de dolari.
Asa se va simti mandra ca a mai economisit si niste bani.
─ Dar de ce faceti asta?, a intrebat-o vanzatoarea surprinsa.
─ Ganditi-va la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi cunosc niciuna dintre bunici.”
Cand voi fi in fata altarului, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este bunica mea si ca se bucura pentru mine, i-a raspuns tanara viitoare mireasa.”
Aceasta este, din punctul meu de vedere, o poveste exemplara.
Atunci cand ne incheiem socotelile cu aceasta lume ne raman putine scene in minte. Pe unele nici nu stim bine cand le-am perceput. Pe altele ni le amintim tot timpul si ne dau, de fapt, puterea de a trai bine.
In aceasta intamplare fata tanara si-a facut viata exemplara, din instinct. Sunt convins ca isi va aminti tot timpul de bunica ei de ocazie, adevarata ei bunica. Ar fi vrut sa aiba , in mod real o bunica emotionata de maritisul nepoatei, si dispusa sa dea tot ce are pentru a fi la inaltime, chiar daca toata averea ei inseamna 72 dolari. In realitate, a fost tot ce avea, toata agoniseala ei de-o viata. Si a pus-o la bataie ! Bunica a dat insa mult mai mult. A dat dragoste. Acest lucru a scos-o pe fata tanara din tiparele ei. A inteles un mare adevar.
Tot asa cum au inteles acest adevar, cu 2000 de ani inainte de moartea lui Cristos, egiptenii antici. Pe stelele lor funerare erau inscriptionate mesaje de acest gen : trecatorule, cand treci prin dreptul mormantului meu, rosteste-mi numele. Nu iti vei pierde rasuflarea pentru ca ti-ai folosit halena in acest scop. Sa stii, trecatorule, ca singura hrana a nostra, a celor morti, este rostirea numeleui nostru de catre cei vii.
Ce a facut fata tanara nu a fost un act caritabil : a fost un ritual de pasaj spre adevarurile mari ale vietii.
Comentarii