Cursul francului elvetian poate redeveni franc
franc elvetiandepreciereaprecierelaszlo diosi
Pretul unui hamburger in diferite orase ale lumii a ajuns sa fie etalon pentru nivelul de trai, pentru puterea de cumparare a locului respectiv.
Nesofisticatul preparat are un pret la Milano, altul la New York si altul la Bucuresti, iar, in orasele respective si in tarile in care se gasesc ele, cea mai mare parte a salariilor este la un anumit nivel.
Un restaurant cu specific american... gangsteresc, un steak house, intr-un mare oras elvetian. Venind din tara in care francul este cotat de Banca Nationala a Romaniei la 3,6-3,7 lei, pana si o amarata de pizza costa in jur de 100 de lei.
Probabil ca a fost inclusa in meniu, tocmai pentru ca, nici macar acolo, nu toata lumea care trece pragul de steak-house vrea sa manance un "Big Boss US Sirloin Steak", de jumatate de kilogram si 58 de franci, in timp ce, la Bucuresti, la un restaurant similar, un preparat din Red Angus USA costa cel mult 170 de lei.
La ceas de cina, nu e prea multa lume in restaurantul respectiv. Langa masa noastra, un domn bine imbracat se bucura de un steak suculent, la care a asortat si un pahar de vin.
Mesteca tacticos fiecare bucatica suculenta precum boaba de strugure rosu. Dupa cateva minute de la ultima inghititura de carne si de vin, se ridica si scoate din portofelul din pielea aceleiasi specii din a carei carne se infruptase mai inainte, o bancnota de pe care il priveste Alberto Giacometi si... aia a fost. Domnul respectiv nu mai asteapta rest.
Pentru el, 100 de franci cu tot cu bacsis este o nimica toata, in primul rand pentru ca are un alt nivel de trai si, in al doilea, pentru ca a achitat nota in moneda in care isi primea salariul.
In anii de glorie ai creditarii din estul Europei, francul elvetian a devenit moneda unor cetateni straini de Elvetia, care stiau prea putine despre francul Tarii Cantoanelor si pentru care singura bucurie a fost ca se pot imprumuta ieftin, in momentul respectiv, desi creditul era contractat pe zeci de ani.
Pentru ei, francul a fost ca o bomba cu ceas, ca o boala care se coace-n perioada de incubatie, ca o nenorocire latenta.
Din pacate, bancherul care a lasat pe multi sa se indatoreze in moneda elvetiana nu a fost franc pentru ca nu le-a explicat clientilor ca moneda se poate aprecia foarte mult pentru ca este asemenea unei insulite marginite de viituri, este ca o trecere de pietoni, ca un refugiu in calea unui trafic nebun, un refugiu pe care toata lumea se inghesuieste pentru a scapa cu bine.
Iar, daca toata lumea il vrea, in mod normal, pretul pe centimetru patrat de refugiu creste.
Acum, dupa ani in care francul elvetian si-a aratat caracterul de moneda de refugiu, un bancher din tara noastra atrage atentia ca viitura nu are un debit nesfarsit, ca oamenii mai si pleaca de pe insulita pe care s-au refugiat.
Asadar, ea nu mai este de folos, nu mai este atractiva si, in consecinta, se ieftineste.
Asa se face ca directorul general al OTP Bank, Laszlo Diosi, le-a recomandat, recent, clientilor care mai au credite in franci elvetieni sa le pastreze in aceasta moneda, intrucat cursul valutar pentru franc va cobori, in circa doi ani, pe masura ce economia europeana se va intari.
Diosi crede ca nu poate fi mai rau de atat, dar exista un mare potential pentru imbunatatire.
Dincolo de orice calcule, cursul francului poate redeveni... franc pentru ca niciun activ nu se apreciaza si nici nu se depreciaza la nesfarsit.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
