Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Revista umoristica Fantasion publica in februarie 1924 un articol despre viata de noapte a Bucurestiului de acum aproape 100 de ani. Seara incepe la restaurant, continua la varieteu, apoi la cabaret si, in cele din urma, vine supeul din Herastrau, pe la 2:00 dimineata.
Marea vedeta pe care toata lumea vine sa o sa asculte este lautarul tigan Grigoras care a fost surprins in scris de francezul publicist pe la ultimele acorduri ale Violeterei. Grigoras canta la "Enescu", restaurant de inalta tinuta, cam din aceeasi categorie cu "Cinna" si "Capsa".
Pata de culoare si de melancolie o dau cocotele din Bucuresti, artistele, cum li se mai zice, "adica demimondenele si cantaretele de varieteu", care "se instaleza singure sau doua cate doua si asculta in tacere orchestra lui Grigoras".
Se bea vin de Dragasani si se mananca traditional cu castraveti, masline si mamaliga. Apoi e vremea pentru spectacolul de la gradina "Carabus", arena vasta cu peste cinci mii de locuri. Si stiti ce se joaca? O parodie politica in care un bucurestean ce s-a sinucis aruncandu-se in Dambovita ajunge in Rai si le povesteste Adam si Evei cum s-a plictisit el de-alde Bratianu, Averescu, Mihalache si Marghiloman. Dar eroul doreste sa se-ntoarca, vorba cantecului: "Dambovita, apa dulce/ Cin’ te bea nu se mai duce".
Credeti ca seara s-a incheiat? Nicidecum, caci revistele sunt foarte apreciate la noi, este informat calatorul. Varieteurile cu priza la public, "Maxim", "Femina", "Moulin Rouge", sunt totusi cu un pas in urma "Alhambrei" unde canta Nitta-Jo, o diseuza franceza maritata in Romania si extrem de populara. La o discutie privata, artista recunoaste ca nu are in repertoriu decat doua cantece, "C’est mon homme" si "J’en ai marre", dar sansonetele au fost purtate prin toate capitalele din Orient. La romani au prins, caci romanii iubesc tot ceea ce vine de la Paris.
Cum e doar ora 1:00 noaptea, se merge la Sosea, la cabaretele decoltate de vara, plasate la cativa kilometri de capitala. Aici nu nemtii sau englezii insufletesc atmosfera, caci se stie ca nu sunt firi prea vesele, ci soldatii romani care dau buzna veseli si scot si dracii din unguroaicele de pe scena.
Trasurile si putinele automobile se inghesuie apoi spre gradinile cu lampioane din Herastrau unde se canta si se bea prost, ca la doua dimineata, cand consumatorii mai motaie si prin boschete, tantarii isi fac de cap, iar carutasii au adormit in fan.
Suntem in anul 1924, anul in care profesorul Dr. N. Minovici tinea la Ateneu un discurs despre lupta impotriva pornografiei: "imoralitatea roade din temelie sanatatea neamului... trebue sa reactionam cat mai repede. Statul trebue sa ia o atitudine hotarata... sanatatea morala a neamului trebue salvata". Exista zece "isvoare" ale raului: literatura, teatrele, cinematografia, muzeele anatomice, cartile postale, albumele de nuduri, barurile, salile de dans, anunturile din gazete – "poste restante", inscriptiile, injuraturile si cantecele pornografice.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
