de Mihai Balescu
la 08 Sep. 2011 Exclusiv
In 1990, Republica Moldova se pregatea sa-si proclame independenta, profitand de declinul Uniunii Sovietice. Moscova nu-si permitea insa sa-si piarda influenta in zona, avand si banuiala ca independenta ar fi fost urmata rapid de unirea cu Romania, ca urmare a pus la cale crearea a doua regimuri separatiste – Gagauzia si Transnistria - care s-au autoproclamat “republici sovietice socialiste in componenta URSS”. Planul era simplu (el a mai fost pus in aplicare si in alte focare de razboi post-sovietice): sabotarea eforturilor de emancipare a tarilor din componenta Uniunii Sovietice si mentinerea lor sub controlul Kremlin-ului prin stimularea conflictelor inter-etnice.
“Sufletul” stimularii acestor conflicte in Transnistria a fost Igor Smirnov (un fost sef de colhoz, posibil agent KGB) care a organizat actiunile separatistilor, avand insa permanent in spate Armata a 14-a rusa, stationata in zona. Aceasta a furnizat armament, munitii, mijloace de transport, mijloace de lupta si chiar militari, astfel ca atunci cand autoritatile de la Chisinau au intervenit pentru restabilirea ordinii in regiunea Dubasari, unde fusesera atacate posturile de politie, s-au confruntat cu trupe foarte bine echipate.
A inceput astfel conflictul transnistrean, care a durat 5 luni si jumatate – 2 martie/19 iulie 1992 – si care s-a incheiat printr-un acord de incetare a focului intre Republica Moldova si Rusia (nu Transnistria). Acordul prevedea, printre altele, ca rusii sa lase cateva mii de militari in zona pentru mentinerea pacii, dar s-a dovedit ulterior ca acestia nu au facut decat sa ajute la consolidarea autoritatilor separatiste. De atunci guvernul moldovean nu a mai avut nicio autoritate asupra Transnistriei, iar militarii rusi sunt prezenti in continuare acolo.
Regiunea, dependenta 100% de Moscova, s-a transformat intr-un paradis al retelelor politico-mafiote care prospera in fostele republici sovietice. Spalarea de bani, traficul de tigari, alcool si arme aduc un profit impresionant liderilor de la Tiraspol – cca 1 miliard de dolari pe an. Transnistria este dominata de o mega-firma – Sheriff – apartinand fiului lui Igor Smirnov, care furnizeaza aproape totul: bunuri de larg consum, telefonie mobila, meciuri de fotbal. Limba romana este interzisa in public, iar profesorii sunt arestati daca sunt prinsi ca o predau.
Transnistria nu este insa recunoscuta de nimeni, nici macar de Rusia. “Nu-i nicio surpriza ca Moscova nu a recunoscut regimul de la Tiraspol”, considera istoricul Adrian Cioroianu. “Liderul Igor Smirnov a facut eforturi disperate in acest sens, dar Moscova nu a fost niciodata interesata de o reglementare definitiva a problemei transnistrene, pentru ca tensiunile care exista inca acolo ii legitimeaza prezenta trupelor in zona, ca trupe de mentinere a pacii.”
Rusia ramane astfel in coasta Romaniei, deci si a Uniunii Europene si a NATO, si isi poate urmari mai bine interesele in zona. Ar fi pe de o parte interese legate de pozitia strategica a Transnistriei (in apropiere de Dunare, de Odesa si de portul maritim Iliciovsk, unul dintre cele mai mari porturi comerciale de la Marea Neagra) si, pe de alta parte, ar fi interese legate de faptul ca prin Transnistria trece o bucata din conducta Gazprom care alimenteaza tot sud-estul Europei. Ar mai fi apoi si interese punctuale, dat fiind ca cele mai multe dintre intreprinderile industriale din Transnistria au fost cumparate de oameni de afaceri sau politicieni rusi.
In momentul de fata, problema Transnistriei este inghetata si dezghetarea ar putea veni de la... Germania. Angela Merkel l-a surprins in iunie anul trecut pe presedintele Dmitri Medvedev cu o propunere neobisnuita: rezolvarea conflictului din Transnistria in schimbul unui lucru pe care Rusia si-l doreste de mult - infiintarea unui comitet politic si de securitate prin intermediul caruia Uniunea Europeana si Rusia sa administreze impreuna crizele civile si militare. Germania vrea ca Rusia sa-si retraga in cele din urma trupele din Transnistria, astfel incat Moldova sa poata castiga din nou controlul intregului teritoriu al tarii. In acelasi timp, Transnistriei i s-ar putea acorda un anumit grad de autonomie.
Comentarii