Analizele Manager.ro: Investitiile Chinei in Europa ridica unele semne de intrebare
investitii china in europauniunea europeanacriza eurowen jiabao
Odata, demult, prin secolul XIX, Europa a colonizat cateva bucatele din China. Astazi a venit randul Chinei sa colonizeze bucatele din Europa, asa cum a facut recent in Grecia, unde a preluat o parte din portul Pireu, exploatand declinul evident al batranului continent. Cu rezervele sale valutare de 3.200 de miliarde $, China este in momentul de fata o forta si aceasta forta se manifesta din ce in ce mai puternic in Europa, prin intermediul investitiilor, atragand dupa sine si o influenta politica, adica exact genul de influenta pe care Beijing-ul o urmareste de fapt.
Cand primul-ministru chinez Wen Jiabao a vizitat Europa in 2011, a mers in Germania, Marea Britanie si Ungaria. De ce Ungaria? Pe de o parte pentru ca aceasta tara detinea atunci presedintia rotativa a UE, dar, pe de alta parte, si pentru ca gigantul asiatic are acolo mari investitii, cum are de altfel in multe alte zone din sud-estul si sudul Europei.
Un studiu al Consiliului European pentru Relatii Externe (ECFR) estimeaza ca 40% din investitiile chineze din Uniunea Europeana se gasesc in tari ca Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Romania si Bulgaria, tari periferice, dar care ofera o cale usoara de a penetra piata europeana, cu cei 500 de milioane de consumatori ai sai. Iar investitiile masive din aceste tari, cum am mentionat mai sus, au si o ratiune politica. In baza lor, Chinei ii este mult mai usor sa isi faca lobby pe langa guvernele locale si implicit pe langa structurile decizionale ale UE, unde statul cel mai mic este (cel putin teoretic) egal cu cel mai mare.
Este un lobby pe care de altfel Bruxelles-ul nu-l refuza, atata timp cat este garnisit cu contracte de miliarde de euro. Banii vorbesc si, daca pana nu demult vizita unui prim-ministru chinez era sinonima cu proteste si dezbateri asupra drepturilor omului, astazi ea nu mai este vazuta decat prin prisma importantei pe care gigantul asiatic o are pentru economia europeana.
Astfel, achizitionarea de catre Beijing a obligatiunilor emise de tarile din zona euro aflate in dificultate, cum ar fi Spania, Irlanda, Portugalia sau Grecia, ca si setea sa pentru tehnologie nu pot decat sa suscite simpatia Europei si sa ii trezeasca simtul afacerilor. Se poate spune ca Europa este incantata sa-si deschida portile catre China, chiar daca asta inseamna ca trebuie din cand in cand sa-si intoarca privirea in alta parte, atunci cand autoritatile chineze au probleme cu tot felul de dizidenti. Dar asta se cheama pragmatism si a existat dintotdeauna.
Situatia ridica insa si unele semne de intrebare daca observam ca Beijing-ul pune accent nu pe relatia sa cu Uniunea Europeana, in ansamblu, ci pe relatiile sale bilaterale cu membrii UE. Astfel, la inceputul lunii septembrie, Ministerul de Externe chinez a invitat reprezentantii a 16 tari est-europene (dintre care 10 membre UE) la o conferinta in capitala, pentru a sarbatori crearea unui nou parteneriat intre statele din Europa Centrala si de Est, numit CEE. Dar niciun reprezentant UE nu a fost invitat si asta i-a alarmat pe oficialii de la Bruxelles, deoarece actiunea pare sa corespunda perfect principiului “divide et impera” al politicii Chinei fata de Uniunea Europeana.
Ca urmare, investitiile chineze in Europa, desi consistente si binevenite, nu sunt deloc “nevinovate”. Unii ar putea replica, desigur, cu o zicala – “Calul de dar nu se cauta la dinti” - doar ca in politica zicala aceasta trebuie aplicata intotdeauna exact pe dos.