Analizele Manager.ro: Uniunea Europeana pare din ce in ce mai mult un proiect ratat

Analizele Manager.ro: Uniunea Europeana pare din ce in ce mai mult un proiect ratat uniunea europeanacriza eurocriza din greciaue

Cum ar fi ca toate tarile Asiei, atat de diferite intre ele, sa hotarasca brusc sa se uneasca intr-o formatiune cu aceleasi politici si regulamente, numita Uniunea Asiatica? Ideea pare cam ciudata si cu o utilitate indoielnica, dar tarile Europei nu au ezitat, cu ani in urma, sa aplice exact aceasta idee. Elitele politice de pe batranul continent au creat Uniunea Europeana, convinse ca exista o asa-numita “cultura europeana” care nu se poate exprima cu adevarat decat intr-un spatiu fara frontiere si cu moneda unica. Iar consecintele acestei initiative se vad astazi foarte bine.
Inca de la inceput au fost voci care au prezis ca Uniunea Europeana nu are nicio sansa, argumentand ca “Europa” este un concept geografic, nu unul cultural. Si, iata, astazi se dovedeste ca acele voci au cam avut dreptate. E greu sa unesti in mod real 30-35 de tari, ale caror caracteristici sunt aproape opuse uneori. Iar sa incerci sa aduci cetatenii acestor tari la un numitor comun, concretizat in asa-zisul “cetatean european”, este practic imposibil.

Ce nu merge, de fapt? Intr-un articol din publicatia Trouw, ziaristul olandez Leon de Winter da un raspuns interesant, mai ales pentru ca el (raspunsul) exprima punctul de vedere si starea de spirit ale cetatenilor din Olanda, o tara care se numara printre membrii-fondatori ai Uniunii Europene. Iata ce spune de Winter:  

“E cat se poate de clar ca exista o Europa de Nord si o Europa de Sud. Prima e muncitoare, chibzuita, iubitoare de natura, a doua e pusa doar pe distractie: cetatenii ei isi fac siesta de dupa-amiaza, iau cina la ora 22.00 si transforma defaimarea autoritatilor in sport national.

Si-acum, in virtutea regulilor definite de catre elitele politice ale UE, ar trebui ca noi, europenii din Nord, sa purtam povara datoriilor europenilor din Sud. Ei bine, asta constituie o mare problema, pentru ca eu nu ma simt deloc solidar cu grecii sau italienii. Ii iubesc pe grecii si pe italienii pe care ii cunosc, dar nu ma simt nici pe departe obligat sa ma implic in rezolvarea dificultatilor financiare cu care se confrunta tarile lor.

Elitele noastre nu impartasesc insa acest punct de vedere. Si e de inteles. Credibilitatea lor se bazeaza in intregime pe proiectul european si de aceea, zic ei, trebuie sa salvam Grecia, fara de care orice speranta ar fi pierduta. Dar asta nu este adevarat. Din punctul meu de vedere, grecii n-au decat sa intre in faliment. Sigur, cred ca ar trebui sa sarim in ajutorul bancilor noastre care au imprumutat fara o minima precautie miliarde de euro Atenei, dar acest gest nu ar fi nicidecum scump in comparatie cu sacrificiile pe care Uniunea noastra europeana ni le rezerva pentru anii viitori.

UE a permis ca indatorarea tarilor din Sud sa atinga limite nemaivazute, iar grecii, spaniolii si italienii nu au facut decat sa exploateze aceasta posibilitate pentru a-si umple buzunarele. Daca n-ar fi existat UE, aceste tari nu s-ar fi putut imprumuta niciodata intr-un asemenea hal.

De ce a trebuit sa schimbam lucrurile? In trecut Uniunea Europeana se numea Comunitatea Economica Europeana (CEE) si constituia un model perfect adaptat, in care trebuia sa lucram impreuna si sa reducem la minimum obstacolele comerciale dintre tarile membre. Si nu era nicio problema ca platile se faceau cu marci germane, guldeni olandezi, franci francezi sau lire italiene. Dar CEE nu era suficienta, puterile trebuiau concentrate si asa s-a nascut acest haos numit Uniunea Europeana.

Europa este, din toate punctele de vedere, mult prea eterogena pentru a forma o uniune: de exemplu, grecii au un comportament pe jumatate anarhic fata de Stat, in timp ce danezii gandesc exact pe dos si considera Statul o entitate responsabila si disciplinata. Nici macar camasa de forta impusa finantelor si economiilor tarilor membre ale UE nu a reusit sa le mai imblanzeasca acestor tari atitudinea. UE nu a educat tarile din Sud, ba dimpotriva, asa dupa cum vedem in prezent, nu a facut decat sa agraveze trasaturile lor proaste de caracter: iresponsabilitate, egoism, inclinatie spre escrocherie, risipa de bani.

CEE era modelul perfect pentru Europa. Dar ambitiile responsabililor nostri politici cereau un proiect istoric: unificarea Europei. Criza greceasca de acum dovedeste  insa ca Europa unita nu exista. Europa unita nu este decat o idee fixa a birocratilor de la Bruxelles.

Ma intreb de ce parintii spirituali ai acestei Europe nu mai apar acum la televizor. Unde au disparut discursurile lor pline de pasiune? Ce s-a ales de modelele lor de suflet si de misiunea Europei in lume? Ar fi jenati sa recunoasca faptul ca Uniunea Europeana nu este decat produsul unor tehnocrati care au mirosit o ocazie buna de a mai invarti niste bani.”

Desigur, punctul de vedere al lui Leon de Winter este cam exagerat. Dar daca el exprima starea de spirit a populatiei Europei de Nord (cum numeste el tarile din nucleul fondator al UE), atunci, intr-adevar, viitorul Uniunii nu se anunta prea roz.