Comunicam sau agresam? Stiluri de comunicare - Agresivul
stiluri de comunicarestilul agresiv
Asertivitatea. Este un termen de care, poate, te simti satul si invadat mult prea des in articolele de dezvoltare personala.
Sau, poate, nici macar nu ti-e foarte clar la ce se refera, dar asteptarile celor din jurul tau de a comunica asertiv sau de a te invata sa fii asertiv te agaseaza in asemenea masura incat devii fan impatimit al unui stil opus?
Te invitam sa te alaturi unei incursiuni a celor trei stiluri de comunicare, pe parcursul a
trei articole, la finalul carora poti face o alegere constienta si deliberata a stilului de comunicare la care preferi sa aderi.
Stilul agresiv. Comunicam sau agresam?
Dominanta, controlul, critica, invinovatirea si devalorizare sunt “instrumentele” preferate ale agresivului. El este detinatorul adevarurilor absolute. El stie intotdeauna ce, cum, cand si cat trebuie sa simti, sa gandesti, sa spui sau sa faci. Din comportamentul lui poti simti ca se percepe ca fiind superior tie. Tocmai de aceea nevoile si drepturile lui sunt atat de importante, incat trebuie satisfacute primele. Ceea ce tu spui, gandesti sau faci este irelevant si aberant pentru el.
Aceasta manifestare a puterii, sub forma
dominarii, poate aparea la persoanele care au din nastere un instinct agresiv ridicat, asociat fie cu o
insensibilitate de a sesiza consecintele rezultate din propriile actiuni, fie cu o
maturitate insuficienta de a-si descarca sanatos energia instinctului.
Citind acestea iti vine cumva in minte unul din fostii tai profesori - poreclit “capcaunul”, sa zicem – insensibil si deloc constient de efectele criticilor, jignirilor si urletelor asupra elevilor sai? Sau poate gandul te duce la unul dintre managerii organizatiei in care lucrezi, care parca o ia razna mai ales in situatii de criza sau sub presiune de timp?
Ce se intampla cu el de tipa, formuleaza cerinte absurde, da vina pe toata lumea si iti spune ca orice ai face nu este suficient de bine? Daca iti trece prin minte un gand altruist de genul: “Are un instinct agresiv nativ pe care-l scapa de sub control in situatii limita”, s-ar putea sa te inseli de data asta. In cazul unui astfel de sef, mare nu este doar instinctul agresiv, ci si nesiguranta interioara. Este o nesiguranta pe care nu si-o asuma si de care se apara prin compensarea minusului de forta interioara cu un plus exagerat de forta manifestata in exterior (este vorba despre o forta iluzorie pentru ca efectele ei sunt distructive si nu constructive).
Daca te-ai regasit o parte din reperele de mai sus, inseamna ca acest articol chiar este pentru tine.
Asadar, a nu se intelege ca instinctul agresiv este bun sau rau luat in sine si ca, daca te nasti cu un instinct agresiv puternic, esti salvat sau scuzat! Poate deja te-ai simtit mai impacat cu gandul „m-am nascut cu un instinct agresiv mare, asta sunt si nu am ce-i face!”.
Ei bine, lucrurile nu stau deloc asa. Gandeste-te, de exemplu, ca otrava dobandeste valente pozitive sau negative in relatie cu ceva sau cu cineva; poate fi folosita pentru a elimina invazia de insecte care ataca culturile sau poate fi transformata in instrument de executie.
Tot asa stau lucrurile si cu instinctul agresiv, care iti poate da un real sentiment de forta si siguranta sau te ajuta sa devii un veritabil exponent al stilului agresiv de comunicare. Este adevarat ca pe termen scurt, prin controlul pe care il exerciti, ai ceva sanse sa inregistrezi castiguri. Dar exista si cealalta fata a monedei! Va trebui sa fii tot timpul vigilent pentru a preintampina sau a combate reactiile de impotrivire, revolta pe care tentativele tale de control le pot starni.
Pe termen lung fii pregatit sa infrunti frustrarea si singuratatea. De ce? Stii pe cineva care vrea sa ofere afectiune si atentia cuiva care nu stie sa faca altceva decat sa controleze si sa tina cont doar de nevoile personale?
Te invit sa urmaresti si viitorul articol „Comunicam sau ne supunem”.
Autor: Diana Onila (trainer & psiholog consultant
iD learning)
Sursa foto: usapoolsmd.com
