Plante medicinale: Anghinarea, Cimbrisorul,Izma buna

Plante medicinale: Anghinarea, Cimbrisorul,Izma buna reteteplante medicinalebolisanatate

                     Plante medicinale: Anghinarea, Cimbrisorul,Izma buna

Anghinarea
Denumirea plantei: Anghinare (Cynara Scolynmis.L.)

Familia: Asteracee
Denumiri populare: anghina, angina

Ecologia si raspandirea: creste in toate zonele, mai des intalnita in sudul tarii, la poalele padurilor.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie .
Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza intreaga planta. Mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm. Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.

Bolile in care poate fi utilizata:
Are un spectru extrem de vast de actiune, se utilizeaza in tratarea unor boli precum: nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie. Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidare, polifenoli, flavone, insulina, saruri de potasiu si magneziu. Aceste substante au o actiune de excitatie asupra secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice. E un bun colagog, se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mancare.

Retete:
Infuzie 2 lingurite cu varf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in inghitituri rare cate o cana inainte cu o jumatate de ora de principalele mese.
 
Cimbrisorul
Denumirea plantei: Cimbrisor (Thymus serpillum)
Familia: Lamiaceae
Denumiri populare: balsama, buruiana de balsam, cimbrisor de cimp, cimbrisor salbatic, cimbru pasaresc, cimbru tarlit, cimbrul ciobanului, iarba-cucului, lamaita, pimou, sarpunel, schinduf, simbru, sumuduc, serpunel, tamiita, timian, timisor, timbrisoare.

Ecologie si raspandire: Un subarboret mic cu flori albe sau rosii-purpurii, cu tulpinile ascendente (inaltimea carora variaza de la 5 la 30 cm.). Este raspandita prin pasuni si finete uscate, pe coline si la marginea padurilor, pe soluri aride, pietroase si nisipoase, formand mici tufe.
Perioada de vegetatie: Infloreste din luna mai pana in septembrie.
Perioada de recoltare: In perioada de inflorire a plantei se recolteaza partea ei aeriana, care chiar si dupa uscare are miros placut si aromat.

Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: rinite cronice, lepra, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronsita, astm bronsic, laringite, traheite, tusa convulsiva, anemie, tonic digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroza in placi, trofie musculata), reconfortant general, epilepsie, alcoolism, afectiuni renale, afectiuni cardiace, gripa, guturai, stimularea secretiei de lapte, voma, abcese.
Uz extern: rani si ulceratii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe abdominale, stomacale si menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).
 
Retete :
Infuzie: una sau doua lingurite de planta taiata marunt la 250 ml apa clocotita. Acest ceai se consuma in decursul unei zile, de trei ori, cate o ceasca inaintea meselor principale, dar se poate consuma si mai concentrat folosindu-se 2-3 linguri de planta la 250 ml de apa clocotita. Din acest ceai se vor bea 3-4 linguri pe zi, tot inaintea meselor principale.

Sirop: florile si tulpinile acestei plante, asezate intr-un vas de sticla peste care se toarna (in straturi) zahar, se lasa sa stea la un loc insorit timp de 20 de zile. Se filtreaza dupa acest timp siropul realizat punandu-se la foc mic fara a-l lasa sa fiarba. Acest sirop este un excelent medicament pentru impotriva racelii si a raguselii.

Tinctura: se recolteaza inflorescentele atat cat sa incapa intr-o sticla de un litru, in care se introduce floarea fara a se indesa si peste care se toarna alcool pur. Aceasta sticla se aseaza langa o sursa de caldura sau la soare si se lasa sa se macereze planta timp de 2 saptamani. Este extrem de eficace pentru masaje la copiii firavi, slab dezvoltati, in scopul unei fortificari a membrelor.

Uz extern: In cazul durerilor abdominale, dureri de menstra, crampelor abdominale, se recomanda bai: 200-250 g planta la o baie completa. Planta se pune in apa si se tine aproximativ 3 ore, dupa care se face baia obisnuita in care se sta 15-20 de minute. Din planta culeasa si uscata timp de 24 ore, se umple o pernita confectionata dintr-o bucata de panza, care este extrem de relaxanta daca se aplica pe fata crispata de insomnii sau dureri.
 
Izma buna
Denumirea plantei: Izma buna (Mentha piperita)
Fam. Lamiaceae
Denumiri populare: borsnita, broastil, camfor, diana, ferent, ghiatma, giazma, giugiuma, ghinta, iarba neagra, iasma, izma de gradina, izma proasta, izma de les, menta, minta, minta de chicusuri, minta moldoveneasca, minta neagra, minta de gradina, minta calului, minta de cimpuri, minta salbatica, nina de camfor, nina de chicatura, ninca de picusuri, ninta rece, vaestnita.

Ecologie si raspandire: Spontan, creste pe soluri usoare, afanate, bogate in materii nutritive, in locuri aluvionare, turboase si desecate. Este intalnita in intreaga tara.
Perioada de vegetatie: Planta erbacee, perena. Infloreste din iunie pana in septembrie.
Perioada de recoltare: In perioada de inflorire se recolteaza frunzele (iulie-august), care se usuca in strat subtire, in incaperi bine aerisite sau la soare.
 
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: infectii gastrointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, nervozitate, dischinezie biliara, calculoza (litiaza) renala, calculoza biliara, diuretic, depurativ.
Uz extern: reumatism, dezinfectarea cavitatii bucale, oxiuriaza, inflamatiile urechii, guturai, gripa, dureri de cap.

Retete:
Intern: infuzie: o lingurita de frunze la 200 ml de apa clocotita, din care se beau 3 ceaiuri pe zi, reci.
Extern:
a) Bai: 200 g frunze uscate la 3 l de apa clocotita, se lasa vasul acoperit 15-20 de minute; se strecoara, iar lichidul rezultat se amesteca cu apa calda; se lasa 15-20 minute; temperatura apei din cada sa fie de 37 de grade C.
b) Frectiune preparata din 5 g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat care calmeaza durerile reumatice si mancarimea pielii provocata de urticarie.
c) Apa de gura racoritoare, antiseptica si cu proprietati de a corija gustul si mirosurile neplacute; se obtine din 5 g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat.
d) Inhalatie in stari gripale manifestate prin laringita urmata de raguseala, uleiul sau spirtul de menta se amesteca cu apa fierbinte.

Mai multe articole despre acest subiect gasiti in sectiunea : Sanatate