Analizele Manager.ro: De la dragoste la ura nu e decat un pas. Demonstratiile anti-fotbal din Brazilia

Analizele Manager.ro: De la dragoste la ura nu e decat un pas. Demonstratiile anti-fotbal din Brazilia cupa mondiala 2014demonstratii de strada in braziliafifa

Brazilia. Multimi furioase care blocheaza drumurile de acces spre stadioane, protestatari care sparg cu pietre geamurile birourilor FIFA, tineri care culca la pamant panourile ce promoveaza Cupa Confederatiilor aflata in plina desfasurare... Motivul acestor violente il constituie, in mod incredibil, fotbalul. Da, intr-o tara indragostita pana peste cap de fotbal, oamenii protesteaza impotriva fotbalului. Sportul national al natiunii a devenit, iata, scanteia care a declansat cele mai mari demonstratii de masa din ultimele decenii din Brazilia.
Mai mult de 1 milion de oameni au ocupat saptamana trecuta strazile din peste 80 de orase ale tarii, nemultumiti de cheltuielile imense pe care autoritatile le-au facut pentru organizarea Cupei Mondiale din 2014. Protestul lor a coincis cu desfasurarea Cupei Confederatiilor, un turneu secundar care trebuia sa constituie o repetitie pentru evenimentul principal de anul viitor, o verificare a modului cum vor decurge atunci lucrurile. Dar se pare ca, deocamdata, singurul lucru verificat cu succes a fost eficienta interventiei fortele de ordine in cazul unor demonstratii de strada.

Concret, oamenii sunt nemultumiti ca guvernul a cheltuit 31 de miliarde de reali (cca 12 miliarde de euro) pentru organizarea celor doua turnee de fotbal, in conditiile in care a neglijat cu consecventa rezolvarea problemelor mai presante de zi cu zi: coruptie, servicii publice slabe, preturi mari, un nivel scazut de siguranta pe strazi. “Suntem aici ca sa luptam impotriva coruptiei si a cheltuielilor pentru Cupa Mondiala”, spun protestatarii. “Ne place fotbalul, dar nu suntem de acord cu cheltuielile acestea imense. Banii ar fi trebuit sa mearga spre educatie, spre sistemul de sanatate, spre infrastructura.”

E o atitudine complet diferita fata de cea din 2007, cand Brazilia a castigat dreptul de organizare a turneului din 2014. Atunci a fost un entuziasm general, cu multimi care au inundat strazile din marile orase si cu declaratii euforice din partea oficialilor Federatiei Braziliene de Fotbal: “Suntem o natiune civilizata, care traverseaza o perioada fasta si garantam ca suntem pregatiti sa organizam o excelenta Cupa Mondiala.” Si nimeni nu se indoia de acest lucru. In tara fotbalului, a sambei si a carnavalului, Cupa Mondiala nu putea sa fie decat o uriasa petrecere.

Dar apoi euforia s-a stins incet-incet, pe masura ce pregatirile pentru 2014 s-au dovedit a fi o ocazie minunata pentru autoritati si pentru oficiali din lumea fotbalului de a-si umple buzunarele. Astfel, suspiciuni au aparut inca din momentul in care s-a decis ca unele dintre cele 12 stadioane ale turneului final sa fie amplasate in orase destul de “nefotbalistice”, cum ar fi capitala Brasilia. Echipele de aici rar reusesc sa atraga mai mult de cateva sute de spectatori pe meci, totusi guvernul a decis ca in Brasilia sa fie ridicat stadionul Mane Garrincha, cu o capacitate de 70.000 de locuri, si sa aloce pentru asta echivalentul a 430 de milioane de euro.

Argumentul guvernantilor a fost ca aceste stadioane sunt investitii pe termen lung, cu utilizari multiple (nu numai pentru fotbal) si ca ele vor aduce sume importante, intr-o perioada de timp rezonabila. Dar… pentru cine vor aduce sume importante? Deocamdata banii s-au dus spre firmele de constructii (agreate de factorii de decizie) care au castigat contractele pentru renovarea sau ridicarea de la zero a respectivelor stadioane si, implicit, spre mediul politic.

Pentru ca, se stie, acordarea de contracte finantate din bani publici este, peste tot in lume, cea mai clara modalitate de a se obtine “bani pentru partid”. Altfel nu se explica de ce, de exemplu, stadionul Maracana din Rio de Janeiro a fost renovat pentru a doua oara in ultimii 10 ani, la un cost de 1 miliard de reali (cca 400 de milioane de euro). Ba mai mult, desi costul renovarii a fost suportat din bani publici, exploatarea stadionului a fost concesionata catre o firma privata, printr-un contract pe termen lung care de-abia acopera o cincime din costul in cauza.

Este mai clar acum de ce au iesit in strada brazilienii. Sunt nemultumiti de coruptie, de cheltuielile exagerate (bugetul initial pentru organizarea Cupei Mondiale a fost depasit de mult) si de lipsa totala de transparenta. Iar asta ii pune intr-o pozitie ingrata nu numai pe guvernanti, ci si pe unii dintre fotbalistii de legenda ai tarii care au acceptat sa-si foloseasca imaginea pentru a promova evenimentul din 2014 - cum ar fi Pele, devenit “ambasador MasterCard”, sau Ronaldo, care a declarat cu cinism: “O Cupa Mondiala are nevoie de stadioane, nu de spitale.”

Cat despre pozitia ingrata a FIFA nici nu mai are rost sa vorbim. FIFA e deja un brand “manjit”, asociat cu o elita globala si distanta, care se imbogateste pe spinarea celor multi din tarile care organizeaza turneele finale. E o atitudine foarte dura la adresa principalului for fotbalistic mondial, surprinsa foarte bine de banner-ul unui protestatar brazilian de saptamana trecuta: “Nu vrem sa mai fim exploatati de gringos!”.