Editorialul zilei: Once upon a time in Romania

In urma cu cateva zile, mi-a cazut in mana o lege din 1972. Legile nu sunt punctul meu forte, dar, din ce mi-am dat seama, era vorba despre un set de reglementari privind dubla impunere in relatia cu Statele Unite ale Americii. Interesant este ca modificarile din cei peste 30 de ani nu au facut nimic altceva decat sa aduca legea la forma ei initiala. Asta dupa ce s-au testat, fara exagerare, peste 40 de variante. Toate ineficiente. Legea era contrasemnata de Nicolae Ceausescu.

Ati vazut filmul "Once upon a time in America"? Robert de Niro face un rol de senzatie... Unde a fost America si unde a ajuns. Ca dezvoltarea SUA poate fi privita, de fapt, ca o involutie, e deja o discutie lunga, care se poate face la o bere, la un gratar. Sistemul de sanatate functioneaza inca, sistemul de invatamant stie sa cearna bine valorile, sistemul militar e uneori prea eficient, Fiscul are voie sa-ti ia banii direct din cont, fara sa te mai intrebe. Coruptia, desi sunt sigur ca exista, nu face totusi parte din viata de zi cu zi a americanului de rand...

Once upon a time in Romania... Bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, imi povestea cum arata Romania inainte de al doilea razboi mondial. Era baiat de pravalie, adica un fel de om bun la toate. Lucra intr-o cofetarie, pe Lipscani, de dimineata de la 06.00 pana seara la 22.00. 7 zile pe saptamana. Patronul lui platea taxe si impozite. La fel ca alte sute de mii de mici afaceristi, care cu o croitorie "de dama", care cu o frizerie, care cu un magazin universal. Uitati-va putin la fotografiile Bucurestiului interbelic. E un oras care traieste. Uitati-va la cum arata Romania intre cele doua razboaie. Povestile cu granarul Europei, cu Micul Paris, nu sunt minciuni.

Si atunci se certau oamenii in Parlament, pe legile salarizarii. Si atunci se spunea despre fiscalitate ca este exagerata. Exista si coruptie, ba chiar mare coruptie (e celebra afacerea cu tramvaiele din Bucuresti). Dar ceva mergea. Acel ceva ne-a ajutat sa trecem peste crize. Acel ceva se numeste vointa colectiva. Care atunci exista. Si care acum nu prea mai exista...

O sa ne certam pe teme precum impozitul pe venit, impozitul forfetar, legea pensiilor, salariul minim pe economie zeci de ani de acum inainte. Daca nu vom intelege, totusi, ca doar impreuna vom scoate caruta din mlastina, ne vom stinge precum un carbune peste care cineva toarna apa. Picatura cu picatura. Precum picatura chinezeasca.

Intotdeauna au existat taxe si impozite. Mai mici sau mai mari. Problema este ce se face cu ele. Iar aici este o intreaga discutie.

Florin Campeanu