"Cimitirul maritim" din Sulina stie povestile a mai bine de 20 de neamuri

Cimitirul maritim din Sulina stie povestile a mai bine de 20 de neamuri sulinaturismcimitir maritimconcediudestinatii vacanta

Oamenii scriu sau spun povesti. Pe urma, oamenii mor, dar povestile lor nu pleaca odata cu ei, ci se retrag la "loc cu lumina, la loc cu verdeata". In cimitire. Cimitirele pastreaza povestile timpurilor apuse si ale oamenilor acelor vremuri. Le pastreaza si le duc mai departe. Sunt un fel de tunel al timpului de unde razbat soapte, fapte, intamplari de demult si de mult apuse.
Unul dintre cimitirele care stiu cele mai multe povesti este cel din Sulina. I se spune "Cimitirul maritim", precum titlul unei proze scrise de Jean Bart , pseudonimul literar al lui Eugeniu P. Botez (1874-1933).

"Cimitirul maritim" de la Sulina dateaza din vremea cand portul de la gurile fluviului era sediul Comisiei Europene a Dunarii, organism a carui infiintare a fost decisa la Paris, in anul 1856, si a functionat pana in preajma celui de-al doilea razboi mondial.

Comisiei Europene a Dunarii i se datoreaza cele mai mari lucrari de amenajare hidrotehnica si de navigatie ale secolului al XIX-lea.
Dupa infiintarea Comisiei Europene a Dunarii, Sulina a devenit dintr-o localitate obscura si putin locuita un adevarat oras, si inca unul cosmopolit.

Astfel se face ca in "Cimitirul maritim" de la Sulina odihnesc reprezentanti a mai bine de 20 de nationalitati, iar povestile lor sunt scrise pe pietrele funerare sau sunt duse mai departe, prin viu grai, de oamenii locului.



Sunt inmormantati la Sulina oameni simpli, pescari, mateloti, ofiteri si capitani de vase, negustori, ingineri, printi si printese, un pirat (Ghiorghios Kontoguris, care a murit la Sulina, la vârsta de 33 de ani), greci, lipoveni, romani, englezi, francezi, italieni, nemti, croati, austrieci, ba chiar si un danez… oameni de toate confesiunile crestine, dar si evrei si musulmani.



Doua pietre tombale identice spun povestea a doi indragostiti, care s-au stins impreuna: la 21 mai 1868, englezoaica Margaret Ann Pringle, in varsta de 23 de ani, a fost invitata la o plimbare pe Dunare de iubitul ei, prim-ofiterul Willian Webster, de 25 de ani. La un moment dat, fata a cazut in apa, iar ofiterul nu a pregetat si a sarit sa o salveze. Amandoi au murit inecati si au fost inmormantati, unul langa altul la "Cimitirul maritim" din Sulina.



Aidoma pietrelor funerare ale celor doi indragostiti, toate celelalte modeste monumente din "Cimitirul maritim" stiu si spun cate o poveste. Si merita sa le aflam pe fiecare dintre ele.

Citeste si: Cele 10 intrebari care pot ajuta orice startup sa isi aleaga investitorii potriviti

Fotografiile apartin autorului