Sa ridice ochii spre cerul lui 2021, doar cei care in 2020 au stiut sa isi coboare privirea
revelion 2021pandemieromania
Anul nou gaseste toata suflarea omeneasca cu macar o dorinta arzatoare in suflet. Nu cunosc persoana care sa nu isi stabileasca cel putin o rezolutie in noaptea dintre ani, care sa nu isi schiteze in minte macar un plan de evolutie, spre un el mai bun, mai implinit, mai fericit.
Si, totusi, desi oamenii stiu sa isi puna dorinte, nu toti ar avea meritul sa o faca. Anul 2020 ne-a aratat, poate mai mult ca oricare alt an, ca oamenii nu au toti aceeasi conditie sufleteasca, nu toti merita coroana de om in anul coronei ...
Am vazut in jurul meu oameni imuni la suferintele celor ce se zbateau in spital, luand peste picior existenta bolii doar pentru ca, printr-un concurs de imprejurari, lor nu li se intamplase (poate inca) nenorocirea ...
Am vazut oameni care s-au ghidat in toate lunile pandemiei pe principiul ''doar batranii si bolnavii mor'', de parca virusul poate fi iertat ca rapeste mama unui copil mai devreme chiar si cu o zi, fata de cat ii era dat de la Dumnezeu sa traiasca inainte de a se infecta ...
Am vazut oameni care, desi stiau ca sunt bolnavi, alegeau sa ii expuna si pe altii infectiei, fara sa constienteze ca astfel pot comite, indirect, o crima. Poate nu au aflat nici pana azi ca bunica pe care au infectat-o la magazin, pentru ca nu au purtat masca, a decedat intre timp ... Si, poate ca e mai bine daca n-au aflat. Ar fi inuman sa gaseasca si de data asta o modalitate de a persifla viata.
Am vazut oameni care nu au crezut in virus. Care nu au crezut ca masca ii protejeaza. Si le-am respectat opinia. Insa demn de dispretuit e lipsa lor de rationament, in sensul ca, desi aveau indoieli, puteau respecta niste reguli de igiena care nu le produceau nicio dauna, in cazul in care erau inutile. Dar si-au asumat riscul de a se comporta total iresponsabil, desi nu aveau garantii nici pentru existenta, nici pentru inexistenta virusului. Iar acest lucru e intolerabil.
Am vazut oameni care nu stiau sa citeasca corect un articol, o stire. Fie dadeau crezare la orice bazaconie, scrie pe vreo dubiosenie de site, fara sa verifice informatia din vreo sursa oficiala, fie se aruncau in dezbateri aprinse asupra unei informatii, pe baza titlului sau a imaginii descriptive a respectivei stiri. Am vazut, deci, atat de multa superficialitate, transformata in toxicitate sociala, incat consider ca pandemia nu ne-a imbolnavit de Covid, ci de rautatea din noi insine.
Si, astfel, va intreb, cati dintre noi meritam sa ridicam ochii spre cer, in noaptea dintre ani, si sa ne punem dorinte? Cati dintre noi am coborat macar o clipa privirea, in 2020, la cel de langa noi care a ramas fara loc de munca, care urla din adancul fiintei ca si-a pierdut copilul, bunicul, fratele, din cauza nenorocitei de molime? Cati dintre noi ne-am aplecat sa ascultam, sa incercam sa intelegem, sa incercam sa verificam ceea ce ni se serveste ''online'', sa avem toleranta pentru autoritatile statului, stangace cum or fi ele, dar aflate intr-o provocare fara precedent in istoria ultimului secol?
Sursa foto: freepik
Un produs media marca Rentrop&Straton _106773.jpg)
