Scoala romaneasca si societatea. Un editorial pe care toti parintii trebuie sa il citeasca
invatamanteducatiesistem invatamantmetode didactice
Sesizam cu totii faptul ca scoala nu mai reprezinta, pentru majoritatea adolescentilor, un punct de atractie, tinerii gasindu-si o sumedenie de alte scuze sau activitati, in detrimentul orelor de curs. Am avut surpriza neplacuta sa aud de la unii dintre ei cum prefera sa isi ajute parintii la diverse munci gospodaresti sau sa hoinareasca fara tel prin parcuri si pe strazile dintre blocuri, decat sa mearga la scoala. Ce se intampla cu acesti copii si cine e de vina pentru aceasta situatie?
Problema invatamantului romanesc este atat de inradacinata in tot ce presupune procesul de invatare, incat este si dificil de expus, cu atat mai mult de rezolvat. Voi incerca in randurile de mai jos sa subliniez principalele aspecte pe care le consider deficitare la sistemul nostru de invatamant, demonstrand cu cifre si analize sociale, cum a ajuns Romania sa nu mai dea doi bani pe sistemul educational.
Sistemul de invatamant nu poate exista fara o societate care sa il sustina
Inainte de a aborda problematica invatamantului in sine, trebuie sa tinem cont de faptul ca invatamantul ca sistem, nu va functiona si nu ne va transforma copiii in niste olimpici emeriti, fara suportul real al societatii si familiei.
Aud frecvent de la parinti, sau diverse persoane care interactioneaza cu un copil indisciplinat: "Mai, dar pe tine nu te invata la scoala sa fii cuminte?". Ei bine, nu. Scoala in zilele noastre abia reuseste sa il determine pe copil sa scrie si sa fie atent 50 de minute la discursul tinut de profesor, profesor prost platit, care parcheaza in fata scolii o masina cat roata de la bolidul elevului de bani gata. Cine mai are autoritatea morala de a-l invata pe copil si tainele bunelor maniere?
Pe de alta parte, acest lucru revine mai intai, familiei. In primii sapte ani de viata, familia ar trebui sa-l invete pe copil pricipalele norme social comportamentale, sa ii insufle acestuia un comportament respectuos, civilizat, sa il invete despre igiena personala si despre cum trebuie sa se comporte in societate, in raport cu cei mai in varsta si cu cei de varsta lui.
Mergand mai departe, nu va fi sucifient ca un parinte sa-i spuna verbal copilului ce are de facut, fiindca din punct de vedere psihologic, copilul adopta comportamente prin copere si imitare, nu prin obedienta auditiva sau prin teama de pedeapsa. Altfel spus, indiferent de sfaturile date copilului, el va face ceea ce vede la parinti, atat in tinerete, cat si la maturitate si batranete.
Parintii sunt responsabili inaintea dascalilor de atitudinea copiilor in societate, la scoala, in colectivitate. Scoala, fara ore de educatie specifice, ajuta doar la insusirea cunostintelor de matematica, fizica, chimie, limbi straine, biologie, etc.
Fara o programa bine organizata si fara specialisti capabili sa ii invete pe cei mici cum trebuie sa se comporte, ce este bine si rau, cum sa faca o alegere in viata, e inadmisibil sa tragem scolile la raspundere ca nu reusesc sa struneasca tinerii.
Totodata, societatea este si ea responsabila de buna functionare a sistemului educational. Valorile pe care le promoveaza, oamenii pe care ii scoate in fata si ii apreciaza, scara de valori la care ne raportam noi cu totii, in special prin ceea ce este lansat in mass-media, se reflecta in constiinta colectiva a tinerelor generatii.
Din pacate, asistam la o degradare a acestor valori. Vedem cu totii ce fel de personaje sunt aclamate de public si care este nivelul intelectual al celor mai multi vorbitori la televizor. Ei bine, de ce si-ar mai dori o fetita sa invete, sa devina matematician, cand la tv e nevoie doar de o fusta scurta si esti vedeta internationala?!
Dincolo de faptul ca adesea familia si societatea nu insufla buna purtare de acasa si scarile corecte de valori, mai transmit si un sentiment de desconsiderare fata de dascali. Sentiment pe care cei mici il preiau si il aplica, amplificat.
A fi profesor ... era candva lucru mare ...
Ne amintim cu totii, oricat de tineri am fi, fie din propria experienta, fie din literatura, cum erau dascalii priviti in urma cu doar cateva zeci de ani. Ce autoritate morala respectata erau in societate si cat de mult pret se punea pe ei.
Indrazneau elevii sa "negocieze" cu profesorii diverse incidente, indrazneau elevii sa ridice tonul vocii la acestia, sa ii jigneasca, sa arunce cu obiecte in ei, sa le smulga catalogul din brate? Evident, aceste lucruri se intampla acum, Youtube-ul abunda de filmulete socante in care vedem cat de mult ne-am degradat ca societate si cat de lipsiti de valori suntem, in esenta.
Astazi, profesorul este de vina pentru nota mica a elevului. Vine parintele in clasa si se revolta pe profesor, parinte care ori nu a promovat nici macar liceul, ori este pus in vreo functie asa cum se poarta acum, trosc-pleosc, dupa ce a tarat cu chiu cu vai niste studii la vreo facultate-fantoma.
Profesorii, dascalii de odinioara nu mai sunt respectati. Nici de stat, care ii plateste mizer si le ofera conditii de lucru mai mult decat proaste, nici de societate. Avem acum make-up artisti, vedete, iubite de fotbalisti celebri, cine mai pune pret pe un amarat de profesor, care vine cu borseta pe genunchi cu autobuzul.
Cum sa mai fie acest om respectat de elevii care primesc bolizi de sute de mii de euro la 17 ani. Masinile multora valoreaza cat leafa pe 10 ani a dascalilor. Oricat ar fi de educat acest copil in sensul de a nu-i discrimina pe ceilalti in functie de avutiile materiale, diferentele se simt, si sunt frustrante, autoritatea morala a dascalului scade in fata elevului, care are impresia ca banii parintilor ii asigura succesul.
Cu alte cuvinte, atitudinea sociala fata de dascali trebuie sa revina la dimensiunile de odinioara, fiindca a fi profesor nu este o simpla meserie, ci o vocatie, o meserie a sufletului, care plamadeste generatii, construieste societati, lideri, viitori oameni de afaceri, oameni politici, viitoare mame, viitori tati, viitori oameni care vor duce tara asta mai departe.
Romania, campioana la abandon scolar. Elevii nu promoveaza examenele. Cine promoveaza, e somer cu diploma
Avand in fata un pilon pricipal care destabilizeaza sistemul de invatamant, respectiv lipsa de respect a societatii si politicienilor vizavi de dascali, putem cocnhide cu totii ca Romania a ramas corigenta la capitolul educatie.
La nivel naÅ£ional, rata de părăsire timpurie a ÅŸcolii este de 26,6% în zonele rurale, 17,4% în oraÅŸe mici ÅŸi suburbii ÅŸi scade la 6,2% în municipii. Datele au fost transmise de OrganizaÅ£ia "SalvaÅ£i Copiii". Aproape 38% dintre copiiI din zonele rurale au luat sub 5 la examenele naÅ£ionale.
Dacă aruncăm o privire succintă asupra rezultatelor de la evaluările naÅ£ionale, putem surprinde complexitatea unui fenomen social deja cronicizat: astfel, în anul 2016, 37,5% dintre elevii de clasa a VIII-a din mediul rural au avut rezultate slabe (sub nota minimă 5), comparativ cu 15% în ÅŸcolile urbane. DiferenÅ£ele între mediul rural-urban sunt reflectate ÅŸi în ceea ce priveÅŸte rata înscrierii în educaÅ£ia preÅŸcolară.
Astfel, procentul copiilor cu vârsta între 3-5 ani înscriÅŸi în învăţământul preÅŸcolar este de 81,4%, pentru anul ÅŸcolar 2016-2017, cu o diferenţă de aproximativ 10 puncte procentuale între mediual rural ÅŸi urban: 75,9% rata de înscriere în mediul rural ÅŸi 86,2% în mediul urban.
In 2018, rata de promovare a bacalaureatului a fost de 67,7%, cu 5,2 puncte procentuale mai mică decât in 2017.
De ce am ajuns aici?
Sistemul de invatamant are nevoie de reforme. Dar nu din acelea de care avem parte de fiecare data cand se schimba insigna de pe scaunul de ministru, ci de politici sustenabile pe termen lung, gandite pentru urmatorii 20 de ani.
Reforme reale, care sa imbunatateasca accesul la invatamant, sa diminueze rata abandonului, sa innoiasca metodele didactice, sa imbunatateasca dotarile in scoli si sa construiasca un sistem de canalizare profesionala in functie de aptitudinile si inclinatiile individuale ale fiecarui elev.
Trebuie sa recunoastem ca in scolile din Romania toti elevii sunt tratati ca o masa omogena, care trebuie sa dea dovada de aceleasi capacitati intelectuale, aceleasi aptitudini si priceperi.
Einstein spunea: "ToÅ£i suntem genii. Dar dacă judeci un peÅŸte după abilitatea sa de a se căţăra în copac, el va trăi toată viaÅ£a cu impresia că e un prost". Exact asta nu face invatamantul. Nu avem parghiile prin care sa putem contribui la dezvoltarea individuala a fiecarui copil.
Nu toti se pricep la matematica, nu tuturor le place pictura si nu ii poti forta pe toti sa participe la concursuri de limbi straine. Sunt copii pasionati de sport, care urmeaza cursuri gilmaziale, in scoli cu doua ore de sport pe saptamana, care uneori nici ele nu se respecta si sunt inlocuite cu romana sau matematica, mai ales in clasele a 7-a si a 8-a.
Sunt copii nevoiti sa invete 2 3 ore de matematica pe zi, cand de fapt adora limba engleza.
Acesti copii au nevoie de scoli speciale, de programe de invatamant conforme cu abilitatile lor, altfel, vom scoate de pe bancile scolii oameni priceputi la toate si la nimic.
Acesta este un motiv pentru care sistemul nostru educational este in pierdere. Pe copii nu ii atrage ceea ce nu le place.
Pe de alta parte, psihologii avertizeaza ca metodele didactice care functionau in urma cu 30 de ani, nu mai sunt de actualitate. Genetic vorbind, generatiile tinere s-au nascut in era tehnologica, creierul lor este programat sa asimileze informatiile din continut media, nu din text, asa cum se obisnuia inainte.
Astfel, institutiile de invatamant trebuie dotate tehnologic, pentru a face fata cerintelor generatiilor venite pe lume dupa aparitia internetului. Chiar daca au experimentat sau nu navigarea, cei mici se nasc cu aceste informatii in codul genetic, preluate de la parintii care au facut deja tranzitia intre era de dinainte si cea tehnologica.
Faptul ca in scoli inca se preda ore in sir, si copiii lucreaza pe table vechi de 50 de ani, cu acea creta antica, nu mai starneste interes, motiv pentru care multi prefera sa abandoneze scoala, sau, daca o frecventeaza, sa o trateze cu dezinteres. Sa obtina in final, doar o diploma care nu ii va servi in final la nimic.
Asta nu înseamnă să nu avem manuale print, ci asta înseamnă să avem multimedia, înseamnă să construim astfel de materiale care să fie È™i audio, È™i video, È™i text. Faptul că este multimedia nu înseamnă că eu trec textul din print È™i il pun pdf. Asta nu înseamnă nimic, ci doar că am schimbat suportul, nu că am schimbat codul de care are nevoie mintea acestei generaÈ›ii, ca să înÈ›eleagă È™i ca să fie entuziasmată de ceea ce învață.
Mai bine o calificare de zidar, decat o diploma inutila de inginer
Apropo de diplome inutile. Probabil cea mai mare greseala a invatamantului romanesc a fost luata in 2009 de Ecaterina Andronescu, ministrul etern al Educatiei. Atunci, s-a decis desfiintarea scolilor profesionale.
In Strategia nationala pentru protectia si promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 se arata ca "desfiintarea Scolilor de Arte si Meserii a condus la necontinuarea studiilor a cel putin 10% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a, in principal din cauza faptului ca familiile nu pot sa acopere costurile a 4 ani de scolarizare. Acest fenomen a fost vizibil in special in cazul elevilor din mediul rural, in conditiile in care reteaua liceelor este mult mai slab dezvoltata aici in comparatie cu mediul urban".
Practic, orice medie ar fi avut un elev la final de gimnaziu si oricat ar fi luat in examenul de Capacitate, intra la liceu. Pana aici, pare a nu fi nicio problema. Insa elevii intrati cu note de 2 la liceu, nu reusesc sa promoveze Bacalaureatul. Acesti elevi pierd 4 ani din viata in licee, pica examenul maturitatii si ajung in final sa se orienteze catre scoli de calificare profesionala, lucru pe care il puteau face cu 4-5 ani inainte, timp in care ar fi castigat bani, experienta si s-ar fi dezvoltat.
In schimb, parintii opteaza pentru a-si trimite copiii la licee, chiar daca rezultatele lor scolare sunt dezastruoase. La noi e o rusine sa fii strungar, cizmar, zidar. Toti parintii isi vor copiii medici, avocati, procurori. Este o conceptie total gresita si mai ales, imposibil de realizat.
In primul rand, trebuie sa admitem faptul ca din punct de vedere genetic, capacitatea cognitiva a fiecarui individ e diferita. Deci, daca Gigel de la parter a luat 10 la olimpiada nu inseamna ca si Ionel de la 2 poate.
In al doilea rand, copiii incapabili sa invete, sau nepotriviti spre meseriile recomandate de parinti, nu vor reusi sa performeze in acea cariera. Cel mult, vor obtine o diploma, care atesta doar prezenta lor pe bancile scolii, nu cunostintele acumulate. Vedem la stiri sau in mediul online absolventi de master care nu stiu sa vorbeasca corect gramatical. Acestia sunt copiii care in clasa a 8-a au fost impinsi catre cariere intelectuale, cand de fapt, aveau aptitudini strict muncitoresti.
"Copilul meu cu doua facultati nu isi gaseste loc de munca. Societatea e de vina"
De cate ori nu auzim aceasta fraza? Eu, zilnic aproape. Si da, are si ea partea ei de adevar. Sistemul de invatamant si piata muncii sunt doua noutiuni paralele si abstracte in Romania. Nu exista nicio corelare intre cele doua. De exemplu, sunt judete unde activitatea miniera s-a incheiat de 10 ani, insa liceele din oras inca scolarizeaza elevi catre acest sector, si asa mai departe.
Insa, nu trebuie sa dam vina exclusiv pe sistem aici. A urma cursurile unei facultati sau chiar a doua institutii de invatamant superior, si sa nu iti gasesti loc pe piata muncii nu neaparat pe o anumita pozitie, ci intr-un domeniu adiacent, reflecta 99% incapacitatea absolventului.
E o teorie persoanala, pe care nu ma feresc s-o enunt: Chiar si intr-o tara ca Romania, nu cred ca un absolvent care si-a insusit in anii de studiu tot ce i s-a predat, nu reuseste sa se integreze pe piata muncii.
Romanilor le e rusine sa isi puna copiii la munca. In timp ce in Germania, de exemplu, scolile profesionale sunt privite cu aceeasi admiratie si respect precum universitatile, iar autoritatile investesc in laboratoare si ateliere unde tinerii sa invete meserie, la noi nu e interes pentru asa ceva.
Putinele scoli de meserii ramase in picioare au aparatura din alte veacuri, cele mai moderne fiind construite dupa Revolutie de investitorii straini, care pentru a putea gasi personal calificat care sa lucreze pentru ei, ii scolarizeaza in propriile ateliere ridicate la noi, dupa ce au asteptat ani la rand aceasta miscare de la Guvern.
Este incompeteneta sau rea-intentie?
Cu acest tablou al invatamantului romanesc pictat de politicieni in nuante de gri putem trage o singura concluzie, dar sub forma unei intrebari: Este incompetenta sau rea-intentie? Oamenii care ne conduc chiar nu sunt capibili sa puna lucrurile la punct, sau suntem niste simpli pioni pe o tabla uriasa de sah, joc pe care l-am strica daca am fi mai "scoliti".
Oamenii lipsiti de invatatura, necunoscatori, care nu au acces la educatie sunt vulnerabili si usor de manipulat, atat material, cat si psihologic. Pe de-o parte, neavand studii si cunostinte, e destul de dificil sa ai o situatie materiala prospera, deci, poti fi cumparat usor. De exemplu, iti poti vinde votul pe un fes rosu, doua geleti si 50 de lei.
Pe de alta parte, daca nu ai cultura, si un intelect dezvoltat prin lectura, experienta, asimilare de cunostinte, informatii, notiuni diverse, esti usor de manipulat. Crezi tot ceea ce ti se spune, fiindca n-ai capacitatea de a analiza, compara si detecta neconcordantele dintre cele auzite si realitatea de fapt.
Practic, iei de bun tot ce auzi.
Orice s-ar intampla de fapt, consecintele sunt dramatice pentru societatea romaneasca. Dupa cum bine stim, scoala este elementul de baza al unei natiuni, liantul care asigura bunastarea morala si economica a acelui stat, fara de care ne transformam intr-o masa de oameni incapabila si inconstienta de drepturile si responsabilitatile noastre individuale, iar mai apoi, nationale.
Citeste si:
Cum vor fi afectati romanii de rand de taxa pe lacomie
Sursa foto: pexels.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
