Banii vorbesc, bancile nu prea
banii vorbescisarescubancicomunicaresanatate financiara
Din nou, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, si-a exersat calitatile didactice, de data aceasta, indemnand bancile comerciale sa le explice permanent clientilor si potentialilor clienti aspectele de baza ale activitatii bancare...
Asa cum oamenii nu prea tin minte raul facut de guvernari si voteaza aceleasi si aceleasi partide (neavand, e drept, multe alternative) la fel, Isarescu a avertizat institutiile care cumpara si vand bani pe aici ca publicul tinde sa uite lectiile, chiar daca acestea au fost dure.
“Bancile comerciale trebuie sa explice, in permanenta, publicului larg aspectele de baza ale activitatii bancare, pentru ca lucrurile se uita si, sub nicio forma, bancile nu trebuie sa aiba pretentia de la public sa inteleaga aspecte pe care banca nu le explica”, a declarat guvernatorul, la Summer Banking Academy, un eveniment organizat de Institutul Bancar Roman.
Profesorul Isarescu s-a referit si la cat de greu se face, in general, comunicarea si la felul in care oamenii sunt manipulati, mai ales in momentele delicate de tensiuni economico-sociale.
Astfel, “ideile simpliste, superficiale, care sar peste chestiuni fundamentale, prind la mase extrem de rapid, iar opinia publica influenteaza politicul si pot avea loc schimbari dramatice in legislatie”.
In acelasi timp, guvernatorul a aratat ca bancile trebuie sa explice foarte clar si rolul pe care il joaca ele in functionarea economiei de piata.
"Suntem acuzati ca luam apararea bancilor, dar noi luam apararea unui sistem vital fara de care economia nu poate sa functioneze. Luam apararea bancilor sau il aparam pe deponent? Daca se creeaza o atmosfera impotriva bancilor, se creeaza impotriva deponentilor mici. De ce, peste tot in lume, sunt protejati deponentii mici? Pentru ca o criza mai mare decat o criza a depozitelor nu exista", a explicat guvernatorul.
Orice fel de comunicare presupune cel putin doua parti: una care trasmite ceva si alta care asculta (in cel mai bun caz) sau numai aude ce i se spune, fara sa inteleaga si - lucru ingrozitor - fara sa fie interesata sa inteleaga.
Nu ca ar fi cazul bancilor romanesti, dar, si daca acestea ar fi excelenti comunicatori, care, in primul rand, nu se dau mironosite, dupa care devin recuperatori, si tot ar trebui sa aiba publicul urechi sa le asculte, nu numai sa le auda.
Asadar, nu este numai vina institutiilor de credit si economisire ca nu explica oamenilor aspectele de baza ale activitatii bancare. Cat de interesat este “publicul” sa afle, sa cunoasca, sa devina prevazator, precaut, chibzuit?
Cati dintre cei care s-au fript cu un credit sau doua sau trei, luate in acelasi timp, pentru casa, pentru masina, pentru vacanta, vor sa deprinda, daca nu suflatul in iaurt, macar pe cel intr-o supa reincalzita nu se stie la ce temperatura?
De ce sa se oboseasca, din moment ce este mult mai comod sa lipeasca etichete bancilor, inclusiv celei nationale si guvernatorului ei, decat sa-si urneasca mintea spre atingerea propriei sanatati financiare?
Toti suntem de acord ca banii vorbesc. Da, sa lasam si bancile sa o faca, dar numai daca nu bat campii, daca nu imbrobodesc, daca nu se deghizeaza in ceea ce nu sunt si daca urechile si mintile sunt dispuse sa le asculte...