Calul care trage intreg atelajul
atitudine patroniatitudine capitalismfrancois hollande
In ziua in care Francois Hollande era ales al saptelea presedinte al celei de-a Cincea Republici Franceze, mare parte a compatriotilor sai a sarit in sus de bucurie.
Entuziasmul i-a facut pe multi francezi sa creada ca problemele lor vor fi rezolvate ca prin minune de catre "omul providential", care va lua de la bogati si va da la saraci.
Spre efemera satisfactie a poporului, au urmat mariri de taxe pentru cine castiga mult si pentru marile averi. Masurile au provocat nu numai supararea titularilor ci si mutarea acestora, cu averi cu tot, in vecina Belgie (unde traiesc peste 4.000 de francezi, cu averi intre 20 si 30 de milioane de euro, care creeaza/pastreaza joburi, cumpara locuinte si isi cheltuiesc banii, ajutand economia belgiana) si in vecina Elvetie, in timp ce marele actor si antreprenor, Gerard Depardieu, s-a "exilat fiscal" in Rusia.
In acest timp, Hollande si-a redus salariul cu 30%, a imputinat personalul de la Palatul Elysee cu 10% si a diminuat bugetul Presedintiei, de la 109 milioande de euro, la 100 de milioane.
Cine a mai tinut minte asta, cand, in vara acestui an, francezii aflau cu stupoare ca, desi seful statului lor este aproape chel, frizerul sau este platit, din bugetul Presedintiei, adica din bani publici, cu 9.895 de euro (brut) pe luna, plus eventuale indemnizatii pentru locuinta, nu se stie de ce, din moment ce mai mult ca sigur locuieste si el la Palatul Elysee.
Ar fi si greu sa fie altfel, intrucat, potrivit contractului, mort-copt, omul este la dispozitia presedintelui, 24 de ore din 24, inclusiv sambata si duminica. Spre lauda lui, frizerul este unul dintre putinii francezi care muncesc pe branci, unul dintre putinii francezi pentru care saptamana de lucru de 35 de ore este total straina.
In plus, are un contract de exclusivitate, in baza caruia, a trebuit sa-si inchida salonul pe care-l avea in cel de-al 17-lea "arrondissement" parisian si s-a angajat sa pastreze secretul total despre ce aude si vede cat timp il coafeaza pe Hollande.
In vara acestui an, in Franta, au avut loc demonstratii stradale, manifestatii impotriva schimbarii codului muncii, prin care guvernul socialist voia, in sfarsit, sa ofere mai multa libertate patronilor in ce priveste angajarile si concedierile si sa permita marilor companii sa renegocieze programul de lucru direct cu angajatii, nu cu sindicatele.
Demonstratiile si grevele au afectat viata cetatenilor, privati de transport public urban, transport feroviar, aerian, servicii de salubritate, combustibil pentru masini. In mod evident, si turistii au fost afectati, iar cei care voiau sa vina si-au amanat vizitele.
Rezultatele s-au tradus intr-o crestere cu peste 50.000 a numarului de someri, in august 2016, la 3,56 milioane de persoane (cel mai mare avans lunar, consemnat din ianuarie 2013 incoace), in special din cauza problemelor din turism, afectat, e drept, si de actele de terorism, nu numai de greve.
Turismul genereaza aproximativ 7% din PIB al Frantei si peste 13% din castigurile regiunii Ile-de-France, in care intra Parisul, cel mai vizitat oras din lume. Cu toate acestea, in prima jumatate din 2016, industria turistica din regiunea Parisului a pierdut aproximativ 750 milioane de euro, ca urmare a scaderii numarului de turisti.
Sosirile turistilor straini in Franta au scazut, in medie, cu 8% fata de 2015, cand tara - cea mai vizitata din lume - a primit aproape 85 de milioane de straini, dintre care 16 milioane numai in Paris.
Revenind la proteste, intr-o poza sinistra, doua tinere zambitoare tin o pancarta pe care este parafrazat un celebru cantec francez: "Sur le Pont d'Avignon, on y pend tous les patrons", adica "pe Podul Avignon, stau spanzurati toti patronii"...
Mare pacat ca acele doua fete si nu numai ele nu au inteles ca, daca patronii astia - desigur, cei corecti, care respecta legile si angajatii - nu ar fi avut initiativa afacerii lor - mica/mare - poate ca nu ar fi avut loc de munca, iar tara lor nu s-ar mai fi "bucurat" de atat de multa protectie sociala, incat a ajuns sa stranguleze economia.
Mare pacat si ca, prin angajarea frizerului - si el mic patron - si, implicit, prin inchiderea salonului, s-au mai pierdut niste locuri de munca...
Conceptia multor francezi revoltati pe patroni si pe capitalism aduce foarte mult cu parerile multor romani despre aceste chestiuni. Si la noi, multi tineri sunt manipulati si se lasa manipulati de cei care propovaduiesc “distribuirea echitabila a bunastarii”, dar fara sa fi contribuit la aceasta.
Si la noi patronii sunt demonizati la gramada, mai ales de catre cei care nu o duc tocmai bine si nu-si gasesc nicio vina pentru starea lor. Opiniile despre patroni, antreprenori, despre initiativa privata si companii la fel de private nu sunt noi, dar sunt reincalzite mai mereu.
Despre aceste opinii, un veritabil om de stat, care stia cat de mult face initiativa particulara, pe numele lui Winston Churchill, recent pus pe bancnota de plastic de 5 lire, spunea: "Pentru unii, o companie privata este o tinta in care trebuie sa traga cu pusca. Pentru altii, este o vaca de muls. Numai cativa isi dau seama ce reprezinta ea in realitate: calul puternic care trage intreg atelajul".
Si mai spunea ca "raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiei, iar bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei"...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
