de Vlad Strunescu
la 21 Oct. 2016 Exclusiv
In aproape jumatate de veac, o fi trecut prin milioane de maini (care i-au tocit inscriptia "Dominus providebit" de pe cant), prin zeci de mii de portofele, pusculite, sertare de case de marcat si prin sute de trezorerii. O fi iesit de zeci de ori dintre granitele tarii de origine si s-o fi intors de tot atatea ori.
In 46 de ani de circulatie, trilioane de bacterii au trait si au murit pe suprafata sa. In anul in care piesa parasea Monetaria Elvetiei, Nicolae Ceausescu avea numai trei ani de... lidership al Romaniei. In anii '70, multi dintre noi/parintii nostri nu eram/erau in stadiul de proiect.
In ciuda varstei, moneda este tanara, in Elvetia, monedele fiind folosite, in unele cazuri, peste 90 de ani. Cei mai vechi banuti aflati inca in circulatie sunt de 10 centime, unele batute in... 1879.
In acea vreme, Principatele Romane erau unite de 20 de ani, iar Romania abia isi castigase independenta si mai avea de asteptat inca 40 de ani pana la Marea Unire. Tot in 1879, Eminescu avea 29 de ani.
Bursa.ro a publicat, zilele trecute, fotografia unei pagini dintr-un pliant de acum un deceniu, cuprinzand oferta de credite in franci elvetieni a unei banci care le explica potentialilor clienti avantajele.
"Francul elvetian este considerat una dintre cele mai stabile monede" (...) "Rata scazuta a inflatiei, sustinuta de o crestere economica echilibrata, a permis rate ale dobanzii scazute, ceea ce reprezinta un alt avantaj major pentru moneda elvetiana", scria banca.
Totodata, "expresie a performatei, a stabilitatii economiei si a sistemului bancar din Elvetia, rata dobanzii la francul elvetian este in general mai mica decat la celelalte monede cu circulatie internationala".
Se explica si cum, "in urma liberalizarii circulatiei de capital pe plan international, numeroase banci comerciale din Europa Centrala si de Est au inceput sa ofere credite in moneda elvetiana".
"Clientii au ales aceste credite datorita dobanzilor mai mici decat cele in moneda nationala, putand astfel sa imprumute o suma mai mare de bani" - mai scrie pe "fluturas". De asemenea, "francul elvetian este o moneda convertibila pe piata valutara internationala si implicit si pe piata bancara romaneasca".
Toate bune si frumoase, nu? Insa banca nu scria ceva cat se poate de logic: daca, in vremuri de liniste si pace economica, francul este atat de atractiv ca moneda de imprumut, el devine de doua ori mai atractiv - si, deci, mai scump! - ca mijloc de protectie, de plasament, in vremuri de framantari si restriste...
Daca respectiva banca comerciala nu stia sau se facea ca nu stie, Banca Nationala a Romaniei (BNR) nu numai ca stia, ci si avertiza asupra pericolului.
Intr-un articol din zf.ro, Adrian Vasilescu explica de ce nu putea BNR sa interzica acordarea de imprumuturi in franci elvetieni si citeaza un interviu acordat, in februarie 2008, publicatiei "Saptamana Financiara" de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, in care acesta spune ca "Uitandu-ne in trecut, dar nu foarte departe, la ultimii 40-50 de ani, francul elvetian a fost moneda de refugiu.
In momente de mari turbulente internationale, francul elvetian se poate aprecia considerabil atat fata de leu, cat si fata de euro. Ce pare acum ieftin, de pe latura dobanzii, ar putea deveni extrem de scump din perspectiva cursului de schimb. Debitorul poate chiar constata ca are de platit dublu fata de ce a calculat"...
Realitatea a dovedit ca nici bancile si nici doritorii de credite nu au tinut seama de avertismente, ci au ales ce scrie pe cantul monedei de 5 franci: "Dominus providebit", adica un fel de Dumnezeu cu mila, care se poate aplica si efectelor pe care le va produce proaspat votata, in unanimitate, Lege de conversie a creditelor in franci, la cursul de schimb din momentul acordarii imprumutului.
Comentarii