de Dan Manusaride
la 14 Nov. 2013
Dupa ce isi revine, realizand ce se intamplase cu el, este nevoit sa accepte o slujba de vanzator de ziare la acel chiosc pana in ziua in care un producator il descopera si ii ofera un rol intr-un show de televiziune. Show-ul are un succes teribil. Povestea se desfasoara pe parcursul a 396 de pagini si costa (atentie!) 19,33 Euro, 1933 fiind anul venirii lui Hitler la putere.
Astfel, o intreaga societate ajunge sa rada de Hitler, sa-l considere un personaj comic, aratand nu numai ca nu se mai teme de el, dar ca l-a si iertat. Cotidianul Süddeutsche Zeitung noteaza: "Facem haz, dar este haz de necaz". Cartea lui Timur Vermes nu este prima incercare de a banaliza, de a transforma in haz, dictatura lui Adolf Hitler. Primul care a facut-o a fost marele actor Charlie Chaplin, in 1940, care l-a ridiculizat pe Hitler in filmul “Dictatorul”. In 1972, regizorul Bob Fosse face acelasi lucru in filmul “Cabaret” (cu Lisa Minelli in rolul principal). In 2007, regizorul Dani Levy realizeaza “Mein Führer - Die wirklich wahrste Wahrheit über Adolf Hitler” („Mein Führer – adevarul adevarat despre Adolf Hitler”).
Acest gen de a face haz de necaz este atent observat si criticat de cateva nume influente ale culturii germane, care sunt de parere ca reprezinta, de fapt, o expresie a profundului antisemitism al societatii germane, ce nu face decat sa se scuture de orice raspundere, dand vina pentru razboi si genocid pe un singur om.
Autorul, Timur Vermes este de parere ca: “Hitler exercita o adevarata fascinatie. Faptul ca atat de multi oameni l-au ajutat sa-si comita crimele inseamna ca il placeau. Oamenii nu aleg un nebun. Ei aleg pe cineva care-i atrage sau pe care-l considera admirabil. A-l prezenta ca un monstru inseamna a face din alegatorii sai niste idioti. Noi spunem ca astazi suntem mai destepti. Ca nu am mai alege un monstru sau un clovn. Dar la vremea respectiva oamenii erau la fel de destepti ca noi! Asta este ceea ce doare. Adeseori, ne spunem ca daca ar aparea un nou Hitler, ar fi usor sa-l contracaram. In cartea mea am incercat sa arat ca, dimpotriva, chiar si astazi Hitler ar avea o sansa de a reusi. Doar facand totul altfel".
Süddeutsche Zeitung mai observa ca s-a dezvoltat in Germania o fixatie foarte ciudata asupra lui Hitler, aproape o manie, lucru considerat ca fiind extrem de periculos deoarece arata ca in secolul al XXI-lea un demagog ca fostul dictator ar avea din nou sanse. Desi mijloacele de a cuceri masele s-au schimbat, au devenit mai moderne, se pare ca intentia ramane aceeasi.
Astfel, o intreaga societate ajunge sa rada de Hitler, sa-l considere un personaj comic, aratand nu numai ca nu se mai teme de el, dar ca l-a si iertat. Cotidianul Süddeutsche Zeitung noteaza: "Facem haz, dar este haz de necaz". Cartea lui Timur Vermes nu este prima incercare de a banaliza, de a transforma in haz, dictatura lui Adolf Hitler. Primul care a facut-o a fost marele actor Charlie Chaplin, in 1940, care l-a ridiculizat pe Hitler in filmul “Dictatorul”. In 1972, regizorul Bob Fosse face acelasi lucru in filmul “Cabaret” (cu Lisa Minelli in rolul principal). In 2007, regizorul Dani Levy realizeaza “Mein Führer - Die wirklich wahrste Wahrheit über Adolf Hitler” („Mein Führer – adevarul adevarat despre Adolf Hitler”).
Acest gen de a face haz de necaz este atent observat si criticat de cateva nume influente ale culturii germane, care sunt de parere ca reprezinta, de fapt, o expresie a profundului antisemitism al societatii germane, ce nu face decat sa se scuture de orice raspundere, dand vina pentru razboi si genocid pe un singur om.
Autorul, Timur Vermes este de parere ca: “Hitler exercita o adevarata fascinatie. Faptul ca atat de multi oameni l-au ajutat sa-si comita crimele inseamna ca il placeau. Oamenii nu aleg un nebun. Ei aleg pe cineva care-i atrage sau pe care-l considera admirabil. A-l prezenta ca un monstru inseamna a face din alegatorii sai niste idioti. Noi spunem ca astazi suntem mai destepti. Ca nu am mai alege un monstru sau un clovn. Dar la vremea respectiva oamenii erau la fel de destepti ca noi! Asta este ceea ce doare. Adeseori, ne spunem ca daca ar aparea un nou Hitler, ar fi usor sa-l contracaram. In cartea mea am incercat sa arat ca, dimpotriva, chiar si astazi Hitler ar avea o sansa de a reusi. Doar facand totul altfel".
Süddeutsche Zeitung mai observa ca s-a dezvoltat in Germania o fixatie foarte ciudata asupra lui Hitler, aproape o manie, lucru considerat ca fiind extrem de periculos deoarece arata ca in secolul al XXI-lea un demagog ca fostul dictator ar avea din nou sanse. Desi mijloacele de a cuceri masele s-au schimbat, au devenit mai moderne, se pare ca intentia ramane aceeasi.
Comentarii