Amintiri din comunism. Ce mancau oamenii atunci? Cum arata meniul zilnic? (XXV)

Amintiri din comunism. Ce mancau oamenii atunci? Cum arata meniul zilnic? (XXV) In cea mai crunta perioada a comunismului, la sfarsitul anilor ‘80, eram la liceu, in Pitesti. Invatam dimineata, aveam 6 ore in fiecare zi, de luni pana sambata (pe atunci doar duminica era libera), intram la 8:00 si ieseam la 14:00, iar cuvantul de ordine in acea perioada era “rutina”. Toate zilele semanau foarte bine intre ele, poate de-asta tin minte si acum, dupa aproape 40 de ani, ce mancam intr-o zi obisnuita din viata mea de adolescent.

Dimineata era intotdeauna cam acelasi lucru: o cana cu ceai si doua felii de paine unse cu unt si presarate cu sare sau, daca nu aveam unt, unse direct cu o dulceata sau un gem de casa. Nici vorba de oua, vreun mezel sau branza, ca astea erau raritati, ma intalneam cu ele doar de cateva ori pe luna, cand mai facea mama vreo “afacere” cu rudele de la tara. 

La scoala, in pauze, nimic. Ce mancam dimineata trebuia sa-mi ajunga pana la 14:00. E-adevarat, aveam un chiosc in curtea liceului de unde, teoretic, puteai sa-ti cumperi un produs (uscat) de patiserie sau o Eugenie, dar nici de-astea nu se gaseau intotdeauna. Bauturi racoritoare nici atat. Daca mi-amintesc bine, in 4 ani de liceu nu am cumparat nimic de la acel chiosc, ca n-aveam ce.

Intors acasa, dupa-amiaza, urma pranzul: o ciorba de legume, paine cu cartofi prajiti, poate o mancare gatita, gen macaroane sau ghiveci, acesta din urma prezentand avantajul ca avea sos in care puteai sa mai intingi una-doua felii de paine si sa te saturi.

Apoi, pe la 17:30, venea un fel de gustare constand intr-o cana de ceai in care bagam 5 biscuiti uscati, care se umflau in cana si puteau fi mancati cu lingurita, ca un tort. Partea buna era ca biscuitii erau vag dulci, deci nu aveam nevoie de zahar (zaharul era rationalizat si se dadea doar pe cartela, o data pe luna, cu niste cozi imense). 

Dupa care, seara, urma cina, care, in linii mari, era o copie a pranzului, dar fara ciorba. Ocazional, ai mei mai cumparau conserve de peste in ulei (ca doar de-astea se gaseau in Alimentare), iar sambata si duminica seara, pe langa cartofii prajiti, in farfurie mai aparea si un gratar de porc sau o pulpa de pui si branza de tara. 

Asta mancam eu pe vremea lui Ceausescu si cam asta manca toata lumea. Doar nomenclaturistii o duceau mai bine, ca aveau cantine ale lor si magazine cu circuit inchis, de unde se puteau aproviziona cu delicatese, ca salam de Sibiu si cascaval. Ei nu erau nevoiti sa faca, zi de zi, tot felul de trocuri si combinatii ca sa procure vreun aliment mai de Doamne-ajuta. 

Si-acum, un calcul interesant: cat m-ar costa azi sa mananc ce mancam pe vremea lui Ceausescu? 

Chiar am facut acest calcul: am pus feliile de paine, cartofii, ceaiul, biscuitii, macaroanele, ghiveciul, am adaugat si friptura de weekend (impartita la 7 zile), branza de la tara (impartita si ea la 7), toate la preturile din 2025. Stiti cat mi-a dat? Mai putin de 10 lei! 10 lei pe zi ca sa mananc acum ce mancam pe vremea lui Ceausescu! 

Adica 300 de lei pe luna. Iar asta, logic, inseamna ca si in ziua de azi poti sa traiesti cu 300 de lei pe luna alocati pentru mancare. Daca s-a putut atunci, de ce sa nu se poata si acum?  

De-asta nu-i inteleg pe nostalgicii lui Ceausescu, al caror principal repros la adresa perioadei actuale este ca nu le ajung banii pentru strictul necesar (conform unui sondaj INSCOP realizat luna aceasta). 

Pai, cum nu v-ajung banii? Ia incercati sa traiti acum ca in Epoca de Aur, pe care o regretati atat: deci, 300 de lei pentru mancare. Evident, fara banane, pizza, Coca-Cola si 10 sortimente disponibile la orice produs. Si fara abonament la cablu, Internet, telefonie mobila, ca n-aveati de-astea atunci. Fara apa calda si fara incalzire iarna (opriti caloriferele, intretinerea va fi super-rezonabila). 

Nimic, dar absolut nimic nu va impiedica sa reproduceti acum conditiile de trai de atunci! Nimic! Faceti deci aceasta reintoarcere la comunism, fie si numai pentru o luna, si, cu siguranta,  veti observa imediat doua lucruri: 1) ca dintr-o data va ajung banii si 2) ca va trece instantaneu si nostalgia.