de Alexandra Stanescu
la 16 Sep. 2016 Exclusiv
Sa nu traiasca, insa, lipsa de corectitudine a unui alt tip de transportatori, a celor care se transporta pe ei insisi in mijloacele de calatorit in comun, desi gratuitatea este, deocamdata, doar la stadiul de idee buna.
Intr-unul dintre tramvaiele menite sa te scuteasca de intersectarea cu protestatarii, un baiat de vreo 14 anisori sta asezat langa o doamna de vreo 40 de primaveri, (relativ) bine imbracata.
"Urechile" adolescentului se delecteaza cu ultimul racnet iesit din rarunchii unuia dintre liderii pietei de telefoane inteligente.
Si cu ce se poate delecta, la cateva zile de la reinceprerea scolii, un pusti dotat cu un telefon cu pret mai mare de 3.000 de lei, daca nu cu niste jocuri?
In schimb, doamna de langa el nu se delecteaza cu nimic, caci numai cu delectarea nu poate echivala privelistea care se revarsa prin geamurile tramvaiului.
In aceasta "faza" a relatarii, apar controlorii Regiei Autonome de Transport Bucuresti (RATB), cu noile lor vestute pe care le sta scrisa ocupatia.
Zero kilograme de contravenienti la hectar, cel putin pana in metrul patrat ocupat de cei doi. Controlorul care il intreaba pe pusti de sanatatea titlului de calatorie nu are mai mult de cinci ani peste varsta interlocutorului.
Tocmai de aceea, intre cei doi se infiripa o discutie relaxata ca franele tramvaiului, cand ruleaza cu viteza, din care rezulta ca "asta micu" nu are nici cartela si, "evident", nici vreun act de identitate asupra lui - desi, cu un larg zambet - confirma ca are 14 ani.
Zambind in continuare, adolescentul spune ca a fost la nu's ce (si nici el nu prea stie) antrenament si a plecat de acasa fara acte, fara bani.
Doamna de langa el intra in discutie si confirma prezenta la antrenament. Deci, desi nu schimbasera vreun cuvant sau o privire, pana atunci, cei doi se cunosc si poate sunt mama si fiu, ca doar nu se ducea la antrenament cu vecina de bloc.
"Dar telefonul nu l-ai uitat... vad" - ii spune controlorul, si el cu dintii arborati ca marele pavoaz pe bricul "Mircea", in zi de Santa Marie.
Adolescentul se-nroseste, se fastaceste un pic si zice ca telefonul este prea mare si prea important ca sa-l uite acasa si isi incheie afirmatia cu fata-i asemeni celui mai luminos emoticon de pe whatsapp. La fel si ma-sa. Ambii sunt senini ca o amiaza din mijloc de luna mai.
Chiar nu stiu cum s-a incheiat povestea, dar, la cat de cordial a fost dialogul, este foarte posibil ca nu cu o amenda.
Ma-sa are cratima. Fiu-sau are si el cratima si telefon scump, dar nu platesc un amarat de un leu si 30 de bani una bucata calatorie.
Cert este ca sunt multi cei care, desi isi permit sa plateasca abonamente si calatorii, nu o fac, dar, pe urma, se plang de calitatea serviciilor, in timp ce altii, cu adevarat saraci sau cu posibilitati modeste platesc la centima.
Toti spunem ca exista coruptie, mafie, dar, cand este vorba sa incepem sa ne schimbam noi, pauza. Pana cand mentalitatea nu se va schimba, vai de noi sau, in cazul de fata, (tram)vai de noi...
Comentarii