Cum sa nu fie parazit cineva care traieste din munca altuia?
parazitipistruiatulpatroniangajatilocuri de munca
In filmul "Pistruiatul", eroul principal ii cere insistent tatalui sau sa-i explice ce inseamna detinut politic. Dupa ce tatal se codeste precum cea mai bleaga dintre codane, discutia ajunge la patronii din perioada interbelica, vremuri considerate cele mai bune si frumoase din istoria Romaniei.
In film, tatal comunist in ilegalitate, ii spune fiului sau ca detinutul politic este persoana care deranjeaza stapanirea, adica administratia locala si pe cea centrala si face agitatie in fabrici impotriva patronilor... paraziti...
"Si toti patronii sunt paraziti?" - intreaba pustiulica, naiv ca o codobatura care porneste in prima sa migratie spre sud. "Pai, cum sa nu fie parazit cineva care traieste din munca altuia?" - tuna tatal, ca un adevarat prezident de tribunal al poporului.
Desigur, chiar si pe vremea aceea, tatal comunist era liber sa nu se mute la oras, ci sa ramana la tara, la aer curat, si sa-si lucreze pentru sine si familie gradina, gradinita, bucatica sau bucatoaia de pamant.
Basca, si la oras, daca invata o meserie, era liber sa stranga bani si sa-si deschida un atelier, o mica afacere, de felul celor de care era plin Bucurestiul interbelic.
Odata deschisa mica afacere, daca angaja un om-doi si lucra, atat cat voia el sa-si treaca in fisa postului sau - si mai bine - in propria strategie de a-si tine afacerea sanatoasa, prospera, asta il facea parazit?
Iar muncitorii, angajatii munceau pentru ei insisi, pentru a avea din ce se intretine, pentru a avea cu ce sa isi satisfaca mai bine sau mai putin bine nevoile alimentare, locative, educative, culturale.
Desigur, muncea si pentru patron, acesta avand marele merit ca a creat acel loc de munca. Si cum l-a creat? Pai, avand, in primul rand ideea si, de-abia dupa aia, riscand banii sai, pe cei imprumutati de la rude sau de la banci.
De aceea, nu este parazit si de aceea este normal sa castige mai mult decat angajatii, care, la randul lor, asa cum s-a intamplat si se mai intampla, se pot inspira din modelul oferit de patron si isi pot deschide propria afacere devenind proprii patroni si ai altora.
In toata aceasta... afacere, partea discutabila este legata de moralitate si de corectitudine. Patronii pot fi corecti sau incorecti... Adica, daca treaba merge bine, daca afacerea se dezvolta, evident si cu aportul angajatilor, cei care au contribuit nu ar trebui platiti cu doi poli...
Dar, de aici si pana la a spune ca toti patronii sunt niste paraziti pentru ca traiesc din munca altora, este cale pe cat de lunga pe atat de aberanta...
Daca patronii, cei care au pus pe picioare sau au mostenit si conduc, manageriaza o afacere cat se poate de legala, cat se poate de licita mai sunt si astazi considerati de catre nostalgicii comunisti niste paraziti, cum pot fi calificati angajatii care, in cea mai grea zi de munca a lor, plimba hartii de la biroul A, la biroul B si a caror leafa vine, in fiecare luna, la timp, chiar daca institutia in care (se fac ca) lucreaza nu produce nimic si nici nu-si indeplineste menirea pentru care a fost infiintata de catre... patronul... tuturor... statul...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML