Lupta hibernala a lui Sisif cu natura

Lupta hibernala a lui Sisif cu natura igsuiarnainzapeziresinistraticreangasisif

In aceste zile, daca, in loc sa plangi de mila cuiva, iti folosesti corzile vocale pentru a spune ca efectele rele sau foarte rele ale unei calamitati anuntate, prognozate (!) nu numai ca pot fi prevenite, dar era si este de datoria unor autoritati statale, create exact in acest scop, esti considerat un om rau, o canalie, un nesimtitor.
Am ajuns ca in Coreea de Nord! Nu te alaturi corului de bocitoare, gata, esti pus la zid. Mai ramane sa ne arate televiziunile cum plang pana si ursii, ca mioarele stim deja ca-s inecate-n lacrimi.
 
Desi nu ducem lipsa de temperaturi glaciale, putini judeca la rece. In povestea "Prostia omeneasca" (iata ca, acu' o suta si ceva de ani, se putea vorbi mult mai liber despre prostie!), Ion Creanga infiereaza aceasta meteahna, una vindecabila, corectabila, in cele mai multe dintre cazuri.

Povestea lui Creanga ii aduce in constiinta rumanilor, tocmai pentru a-i determina sa-si puna neuronii la treaba, pe omul care incearca sa aduca soarele-n casa cu oborocul, in loc sa-si faca ferestre; pe cel care incearca sa urce nucile in pod cu furca, in loc sa le urce cu oborocul si pe cel care isi facuse car in casa si voia sa sparga usa ca sa-l scoata.

Dintre acestia, a ramas mult mai cunoscut in memoria colectiva (aia care mai e) drobul de sare, simbol al unui lucru rau care urmeaza sa se intample, dar care poate fi evitat foarte usor, daca nu alegi sa te plangi si sa stai cu mainile-n san.

Administratia Nationala pentru Meteorologie a semnalat prezenta drobului de sare. Oameni de stat si oameni de sat au ales sa faca nimic. Principala responsabilitate le revine primilor pentru ca nu au luat masuri preventive, in loc sa se apuce de deszapeziri (aproape inutile) pentru ca le-a sarit presa in cap.

Aproape inutile, intrucat casele "smulse zapezilor" au fost reacoperite, si lucrul acesta fiind antestiut, gratie prognozelor meteo. Desi toti plang de mila sinistratilor, nici macar acum, nu se vorbeste despre evacuarea lor, mai ales ca se vor produce inundatii, cu efecte mult mai grave. “Unde sa-i evacuam?” – ar putea intreba un… iscusit sef de la IGSU.

Pai, domnule, ai pagina plina de planuri frumoase si fisa postului la fel. E foarte simplu. Esti sef IGSU si stii ca vine iarna ca, si daca nu-ti zicea ANM, te uiti si tu in calendar. Nu este ca in cazul unui cutremur care, inca, nu poate fi prevazut (dar chiar si asa tot tre’ sa stii fiecare kilometru patrat de zona seismica!). ANM a fost ca un profesor: ti-a dat bibliografie, ti-a dat si subiectele. Tot ce trebuia sa faci era si este sa te preocupi, sa te pregatesti. Nu te-ai gandit sa umpli niste sali de sport din apropiatul municipiu Buzau, ca tot nu se duc copii la scoala, iar sport fac, oricum, din parti. Basca, multi or avea rude asa ca nu trebuie decat sa-i duci la ele...

In ceea ce priveste deszapezirea oraselor, aceasta se face… inzapezind. Adica, in loc ca zapada sa fie stransa si transportata in afara oraselor, se arunca pe margine. Cat sa duca si marginile astea? Dulap cat peretele sa ai, daca-ti cumperi haine in fiecare zi, tot ramai fara loc.
 
Deci, vine iarna, esti sef IGSU, tre’ sa stabilesti dinainte locul unde vei cara sute de tone de zapada. Tocmai pentru ca sa nu deszapezesti intr-o parte si sa inzapezesti in alta si sa nu inunzi orasul cand nametele isi va schimba starea de agregare. Iata cate randuri iti ia ca sa faci un plan!
 
Niste oameni, de prin nordul Europei, Americii, Asiei sustin ca natura iti vorbeste, dar tre’ sa stii s-o asculti. Deci, scoate caciula, castile si ce mai ai pe acolo caci nu tipa, ci-ti explica in soapta, asa ca… raul, ramul. Daca percepi ce zice, ti-ai da seama ca, desi e posibil sa castigi o batalie-doua, n-ai nicio sansa la tot razboiul, mai ales ca nu inveti nimic pe timp de pace...