Pe spinarea angajatilor?
antreprenoripatronimanageriidei de afaceri
Liberatea dobandita dupa 1989 permite inclusiv mentalitati si nostalgii comuniste, ba chiar si (re)infiintarea PCR. Vecinul, prietenul, sotul, nevasta nu au cui sa te toarne, nu au catre cine sa semneze note informative; nu vine nici securistul sa te salte in miez de noapte pentru ca ai vrea sa ai, in timp ce stai...
Aceeasi libertate iti permite, in functie de... afinitatea pe care o ai fata de munca (munca neinsemnand neaparat sa dai cu sapa sau cu tarnacopul) cateva variante.
Una dintre ele este te asezi linistit intr-un fotoliu si sa lasi praful sa se astearna peste tine, sa fii ca defunctele "bibilouri" omorate de televizoarele fara tub catodic. Aceasta este cea mai comoda... cale, dar cu satisfactii nule.
Alta varianta este sa inveti ceva - mai mult sau mai putin - si sa te angajezi la un patron. Daca patronul este statul, si ai nimerit un post care presupune sa plimbi niste hartii de parca ar fi animale de companie, te-ai scos.
Daca patronul este o institutie particulara, probabilitatea de a face ore suplimentare, de a trebui sa-ti neglijezi familia (in caz ca ai mai avut timp sa-ti intemeiezi una), sa nu primesti al nspelea salariu, desi ai muncit, este mare, pentru ca traiesti numai si numai din ce produci, din ce reusesti sa vinzi.
Chiar daca, la un moment dat, firma si-a umplut conturile, ea este cea care trebuie sa manevreze perfect robinetul de bani, astfel incat sa plateasca si eventualele credite si alte datorii, sa plateasca salarii nete, sa plateasca taxe, impozite, contributii de asigurari si sa mai pastreze ceva si ca rezerva si inca ceva pentru investitii... Firma particulara centreaza si tot ea da cu capul.
N-o s-o ierte pe ea statul de datorii nici catre furnizorii de materii prime, nici catre cei de utilitati sau nu o sa-i transforme datoriile in actiuni pe care, ce sa vezi, le cumpara cu banii contribuabililor, desi acestia nu devin actionari ai companiei pasuite…
Tot libertatea ofera oricarui individ posibilitatea de a intreprinde ceva, de la deschiderea unei gogoserii si infiintarea unei ferme de melci, pana la cea a punerii pe picioare a unui spital privat, a unei banci comerciale (cum sunt Banca Transilvania, Banca Carpatica si Banca Feroviara) sau a unei mari firme de avocatura.
Dintre toate variantele, aceasta este cea mai riscanta. Pe langa faptul ca risti banii tai si pe cei ai celorlalti actionari pe care i-ai convins sa investeasca, risti si linistea si prosperitatea familiei, viitorul tau si pe al ei, risti sa-ti strici imaginea cu un esec.
Pe de alta parte, daca administrezi bine afacerea, si satisfactiile pot fi mari. Dar, cu siguranta, vor dura cat timp te vei ocupa cu aceeasi seriozitate de afacerea pe care ai deschis-o sau vei reusi sa delegi conducerea cuiva cel putin la fel de priceput.
In toata aceasta… intreprindere, desi numai tu si, eventual, o mana de oameni, v-ati asumat riscul, ati creat locuri de munca pentru cei mai putin inspirati in a-si deschide ei insisi o afacere, pentru cei care nu au capitalul sau vointa necesare...
De asemenea, ati platit jdemii de taxe, impozite, contributii, asigurand salarii inclusiv pentru aparatul de stat…
Aaa, dupa toate acestea, si tu si actionarii v-ati imbogatit si umpleti topuri mai mult sau mai putin documentat realizate? Foarte bine! Cine risca si isi stoarce creierii merita sa castige pe masura.
Din pacate, asta nu inteleg 65% dintre romani care, potrivit unui sondaj recent, cred ca antreprenorii se imbogatesc pe spinarea angajatilor si 57% care considera ca numai cei care fura pot face bani...
Singura veste buna adusa de sondaj este ca aceste perceptii sunt strans legate de nivelul de educatie si de venit: cu cat repondentii sunt mai educati si au venituri mai mari, cu atat au o perceptie mai buna a antreprenorilor.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML