EDITORIAL. Jobul perfect nu e cel care iti ofera salariul cel mai mare
banijobul perfectlocuri de muncadezvoltare personala
M-am intrebat de multe ori care sunt criteriile in baza carora oamenii aleg sa practice anumite meserii, in detrimentul altora. Studiind pe cat posibil sondajele si analizele de pe piata muncii, am constatat, cu o stupoare discutabila, faptul ca banii reprezinta axa in jurul careia se invart optiunile noastre, fiind, totodata, magnetul care ne ghideaza catre o anumita decizie.
Spun stupoare "discutabila" pentru ca vreau sa ma delimitez de o eventuala judecata de valoare in urma careia as putea fi catalogata ca fiind ipocrita.
Banii conteaza mai mult decat constientizam, poate, in viata. Dar, in opinia mea, nici nu aduc fericirea, nici nu o inlatura prin simpla lor existenta sau lipsa. Nu e ca si cum afli ca ai castigat la Loterie si depresia ti-e garantata si nu e ca si cum te transformi automat in cel mai fericit om de pe Pamant, daca ai castiga. E doar vorba de faptul ca, daca ii ai, prin ei iti asiguri accesul la niste bunuri si servicii, la niste experiente, la niste conextiuni si informatii pe care, probabil, fara ei nu ai reusi sa le atingi. Iti imbunatatesti viata si nivelul de trai, dar nu iti cumperi zambetul de pe buze. Iti cumperi o casa confortabila, spatioasa, dar nu si garantia ca vei zburda prin ea de fericire.
Insa de la nevoia indiscutabila de a avea bani, cat sa te intretii la un nivel decent, pana la a-i transforma intr-un tel in viata, dobandit cu pretul anularii identitatii tale proprie, a timpului si implinirii tale sufletesti si emotionale, e cale lunga si inacceptabila.
Fara indoiala ca, atunci cand ne alegem o cariera sau optam pentru un job, trebuie sa ne intereseze si banii. Insa inainte de a-i aseza pe o treapta ierarhica superioara pasiunilor noastre, ar trebui sa ne intrebam, simplu: merita sacrificiul?
Daca, totusi, consideram ca da, trebuie sa fim capabili sa ne asumam faptul ca zi de zi vom fi condamnati sa facem ceva ce ne displace.
Din punctul meu de vedere, nu exista tortura mai mare pentru un om decat sa aiba o meserie care nu ii face catusi de putin placere, care nu il starneste, nu il inspira.
Sa petrecem 8-10 ore pe zi din singura noastra viata facand cu totul altceva decat ne face placere este, fara indoiala, o alegere care tine de spectrul inconstientul si nu poate fi compensata pecuniar.
Si macar de-ar fi bani ...
Un alt aspect la care nu se gandesc oamenii care fac o astfel de alegere e acela ca, facand ceea ce nu-ti place, nu vei pune suflet in activitatea ta. Neimplicandu-te dincolo de fisa postului, nu vei evolua, nu vei da randamentul care sa te transforme intr-un profesionist apreciat, intr-un lucrator care sa-si puna ampreta pe scaunul pe care il ocupa. Prin urmare, banii vor veni ... si nu prea.
In schimb, consider ca o pasiune dezvoltata, desi aparent mai putin banoasa, iti da sansa, in timp, sa o transformi intr-o sursa de venit mult mai consistenta decat ai fi primit la un job "bine platit" din start. Cred cu tarie ca e imposibil sa nu vina bani dintr-o activitate pe care o desfasori, in primul rand, cu sufletul. De ce? Pentru ca vei munci mai mult, fara sa simti ca depui un efort, vei fi mai motivat, mai implicat, mai creativ, mai fericit, vei fi tu si vei putea sa lasi propriile tale urme in acel domeniu, pentru ca toata forta ta creatoare se va canaliza, constient si inconstient, catre acea zona.
Putini oameni au, din pacate, sansa de a face ceea ce le place. Putini isi creeaza aceasta oportunitate si sunt capabili sa-si asume riscul, dar, fara indoiala, acestia sunt cei mai norocosi oameni din lume, iar norocul ti-l mai faci si mana ta. Sa nu uitam ca, pe cate-o fila din Cartea Destinului, forta creatoare a lasat scris sa mai fie si cum vrem noi ...
