Mama, tata, eu nu va mai pot plati pensia. Nu cred ca sunt in stare s-o fac...

Mama, tata, eu nu va mai pot plati pensia. Nu cred ca sunt in stare s-o fac... pensiipensii 2014contributii pensii

Noi platim pensiile parintilor nostri. Noi, cu mainile noastre ne hranim parintii, asa cum au facut-o ei cand prin munca lor contribuiau la alocatiile noastre. Asa contribuim noi acum la pensiile lor.
Doar ca nu prea mai contribuim asa cum si-ar dori ei, asa cum au ei nevoie, asa cum ne-am dori si noi, ce Doamne iarta-ma...

Am vrea sa va dam o casuta frumoasa la tara sau pe Victoriei. Am vrea sa va cumparam o masinuta frumoasa si jardiniere cu flori in gradina. Am vrea sa va angajam cei mai buni doctori si poate chiar sa va ducem la un azil privat, in compania celor langa care doriti sa fiti 24 de ore din 24, cu asistenta medicala de lux.

Nu vrem sa va vedem obositi, batrani, pensionari si satui de munca, gata sa o luati de la inceput, cu orice loc de munca numai sa ne tineti din nou pe banii vostri, ca ai nostri sunt putini si nu facem mare lucru cu ei.

Sunt sute de mii de tineri care inca mai stau pe banii parintilor lor. Sunt sute de mii de tineri care habar nu au incotro s-o apuce. Parintii trag de ei.

Tragem de ei sa mearga la munca si ii judecam aspru pentru ca nu se tin de treaba. Nu le este mila de noi? O sa ajungem sa muncim pana in ziua in care ne vor duce la groapa? Cu cateva ore inainte, ne oprim din munca. Ne spalam, ne imbracam in costumul cel bun, luam un prosop pe umar si mergem de bunavoie la gropar, sa facem cunostinta cu omul care o sa treaca cel mai des pe langa noi.

Trist este ca judecam copii, tineri si adulti care ne privesc si isi spun in mintea lor ca ei nu vor sa ajunga ca noi.

Ne privesc si privelistea nu le place. Stiu ca bogatii sigur au furat ca sa ajunga sus. Stiu ca saracii trag tare sa isi duca viata de azi pe maine, fara nicio siguranta reala ca viata lor va fi altfel decat a parintilor lor.

Si atunci nu mai stiu ce sa faca. Incotro sa o apuce? Ei ce sa faca? Sa se apuce sa fure? Sa munceasca cinstit si sa plateasca lunar taxe care ii cocoseaza si mai mult si care ii inrobesc din ce in ce mai sigur?

Nu mai ajung sa ne plateasca pensiile pentru ca sunt total blocati. Viseaza sa faca altceva decat am facut noi. Viseaza sa devina inventatori sau artisti. Viseaza sa devina pictori sau graficieni. Viseaza sa devina balerine si regizori. Viseaza sa faca ceva cu viata lor, mai mult decat am facut noi. Si visul lor nu aduce intotdeauna bani atunci cand avem nevoie.

Aici incepe drama, oameni buni. Unii se vor opri din visat si vor merge la munca, de la 8 la 16, ca toti ceilalti. Altii vor continua sa viseze si se vor lovi de realitatea cruda in care li se impotmolesc parintii.

Altii sunt mai norocosi. Vor avea ocazia sa isi realizeze visul, sa munceasca asa cum isi doresc, onest si cu semnificatie. La final, vor asigura parintilor mai mult decat pensie, dupa ce acestia le-au asigurat la randul lor, copiilor, mai mult decat grija parinteasca. Le-au oferit ocazia sa viseze si sa indrazneasca sa munceasca mai mult decat pentru bani. Le-au oferit ocazia sa munceasca pentru visul lor, cel care iti da linistea si bucuria de care ai nevoie la urma urmei.


Dar viciul continua, oameni buni. Suntem parinti si fara sa stim ce facem, ne impingem copiii in acelasi malaxor in care am intrat si noi. Ii impingem catre un program fix, de munca ce respecta cu rigoare reguli clare, impuse de sefi care decid totul in functie de cifre, ca la contabilitate. Vor ajunge sa faca exact ce facem si noi, cu mici diferente. Vor ajunge la pensie asa cum vom ajunge si noi, nesiguri ca banii sunt de ajuns pentru mancare si intretinere, daramite pentru lumina, cablu sau alte mofturi.

Sa avem succes in tot ce facem si sa acordam atentie sporita viitorului copiilor nostri. Se contureaza de acum, din fiecare vorba pe care le-o spunem, din fiecare sfat oferit, din fiecare indrumare data.

sursa foto: www.freegreatpicture.com