de Mihai Balescu
la 27 Apr. 2011 Exclusiv
Pana in 1997, China detinea o cota de 40% din productia de miere globala si totul era OK. Dar in acel an, apicultorii chinezi s-au confruntat cu atacul unei bacterii care a imbolnavit milioane de familii de albine, iar rezultatul a fost ca productia a scazut cu doua treimi.
Pentru rezolvarea problemei, existau doua solutii: 1. distrugerea stupilor infectati sau 2. tratamentul cu antibiotice. Apicultorii chinezi au optat pentru antibiotice (cloramfenicol) si, spun analistii economici, aceasta a fost o mare greseala. Motivul? Cloramfenicolul este o substanta interzisa in industria alimentara si se considera ca mierea provenita dintr-un stup supus acestui tratament nu mai indeplineste standardele de sanatate si devine automat miere contaminata.
Specialistii au atras atentia asupra acestui lucru, dar chinezii au ignorat avertismentul si au continuat sa foloseasca cloramfenicol pentru a intretine sanatatea stupilor. Ca urmare mierea chinezeasca a fost pusa sub embargo. SUA a stopat importurile in 2001, iar Uniunea Europeana a luat o masura similara in 2002.
China s-a trezit astfel in situatia ca pierde o piata imensa, estimata la 200.000 de tone anual doar in SUA (americanii consuma miere de 2 miliarde $ in fiecare an). Si, evident, lucrurile nu puteau ramane asa.
Cum se “spala” mierea
Pentru ca mierea chinezeasca sa poata fi totusi valorificata, s-au initiat veritabile actiuni de “spalare” a acestui produs, similare actiunilor de spalare a banilor, scopul fiind acelasi: sa se piarda urma sursei initiale de provenienta. S-a infiintat o retea asiatica de distributie a mierii din China si rezultatul a fost ca pe piata americana a aparut brusc miere din Indonezia, Malaezia, Taiwan, Filipine – tari care nu mai exportasera acest produs pana atunci, dar care, dintr-o data, aveau zeci de mii de tone de vanzare, la preturi foarte mici.
Se putea usor banui ca e vorba de miere din China, cu ambalaje re-etichetate si certificate de provenienta falsificate, mai ales ca in unele cazuri smecheria era destul de grosolana: o miere deschisa la culoare (cum este cea chinezeasca) era etichetata ca provenind din Vietnam, o tara recunoscuta pentru mierea ei de culoare inchisa. Prin aceste actiuni se evitau atat verificarile privind sanatatea produsului, cat si plata a diverse taxe si tarife impuse de SUA si de alte tari pentru mierea provenita din China (taxe de cca 2 $ pe kilogram).
O retea cu ramificatii in toata lumea
Primele semnale de alarma au aparut in 2002, cand in SUA a sosit un transport masiv de miere din Singapore. Transportul a trezit suspiciunile autoritatilor americane deoarece la acea data Singapore nu producea miere, iar suspiciunile au fost confirmate de investigatiile ulterioare care au aratat ca mierea provenea de fapt din China.
Acest incident a conturat posibilitatea existentei unei retele organizate de introducere in SUA a acestui produs. Firele au dus pana la firma germana ALW, cu sediul in Hamburg, principalul furnizor de miere pentru piata americana, care “spala” miere din China, prezentand-o ca fiind recoltata in Rusia, India, Indonezia, Mongolia, Filipine, Thailanda, Coreea de Sud etc. In unele cazuri, mierea era etichetata drept melasa, fructoza sau sirop de glucoza, alteori aceasta era filtrata in laboratoare specializate pentru a se elimina urmele de polen sau de sol care ar fi permis identificarea tarii de provenienta.
Evident, tot deranjul acesta are o motivatie financiara: o tona de miere chinezeasca, achizitionata cu 1.000 $, poate fi re-etichetata ca miere argentiniana, de exemplu, si vanduta pe piata din SUA cu un pret aproape dublu.
Contrabanda cu miere e favorizata
de scaderea numarului de albine
Pana in 2006, SUA putea sa isi acopere doua treimi din cerere prin productia proprie, dar incepand cu acel an numarul coloniilor de albine s-a redus dramatic, astfel ca SUA produce acum mai putin de 80.000 de tone de miere anual.
Cu problema disparitiei coloniilor de albine se confrunta si Europa. Oamenii de stiinta nu au ajuns inca la un consens privind cauzele acestui fenomen, dar au identificat cateva:
1. folosirea pesticidelor in agricultura
2. transportul albinelor pe distante mari
3. lipsa diversitatii genetice
4. schimbarile climatice
5. campurile electromagnetice generate de utilizarea telefoanelor mobile
6. practicarea monoculturilor, asta insemnand mai putine plante bogate in nectar.
Reducerea efectivelor de albine nu afecteaza insa doar productia de miere. Albinele joaca un rol major in polenizarea plantelor si se estimeaza ca valoarea economica a acestei polenizari (realizate de insecte, in general) este de cca 215 miliarde $, adica 9,5% din comertul agricol mondial.
Cateva date statistice
In lume se produc anual cca 1,2 milioane de tone de miere. Iata mai jos clasamentul principalilor actori pe aceasta piata:
1. China 298.000 tone (cota de 21,5%)
2. Turcia 82.300 tone(5,9%)
3. Argentina 80.000 tone (5,8%)
4. SUA 79.200 tone (5,7%)
5. Ucraina 71.500 tone (5,1%)
6. Rusia 52.100 tone (3,8%)
7. India 52.000 tone (3,7%)
8. Mexic 50.600 tone (3,6%)
9. Etiopia 39.000 tone (2,8%)
10. Spania 37.000 tone (2,7%)
In ceea ce priveste Romania, situatia actuala a apiculturii poate fi rezumata foarte simplu: 35.000 de apicultori, 1,1 milioane de familii de albine si o productie de 15.000-20.000 de tone de miere pe an. 70% din aceasta cantitate merge la export, deoarece mierea romaneasca este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune din lume.
Cel mai slab an post-revolutionar a fost 1991, cu o productie de 8.300 de tone, iar cel mai bun – 2009, cu o productie de 21.500 tone, variatiile fiind datorate in primul rand vremii. Pentru apicultori, o vreme buna inseamna 15-20 de grade in luna mai, zile insorite, lipsite de vant si o vara fara canicula.
Comentarii