Ghidul angajatorului. Puteti interzice unui salariat sa lucreze in timpul liber pentru alt angajator?
muncainterdictii angajatileadershipghidul angajatorului
Raspunsul este nu. Potrivit art. 35 din Codul muncii, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Fac exceptie situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii (cazul consilierilor juridici sau al salariatilor straini).
Cumulul de functii reprezinta executarea in paralel (dar in diferite intervale orare ale zilei) a doua sau mai multor contracte individuale de
munca.
In virtutea dreptului constitutional la munca, un salariat poate cumula doua sau mai multe contracte de munca, la acelasi angajator sau la angajatori diferiti. El se va numi „salariat cumulard”, sensul notiunii de „functie” fiind aici acela de „contract de munca”.
Avand in vedere faptul ca posibilitatea cumulului de functii constituie o concretizare a libertatii muncii, o clauza prin care ati interzice salariatului desfasurarea unei activitati in regim de cumul de functii (asa-numita clauza de exclusivitate) este interzisa.
Va puteti apara de angajarea salariatului la o firma concurenta, pentru ca asta reprezinta o incalcare de catre acesta a obligatiei de fidelitate, dar nu si de posibilitatea ca salariatul sa presteze activitate, in afara programului, pentru o firma neconcurenta.
Subliniem acest lucru: in Romania cumulul de functii este liber. Cu exceptia incompatibilitatilor, legea nu prevede restrictii, ceea ce inseamna ca, in esenta, un salariat cu norma intreaga poate cumula cu un alt contract tot cu norma intreaga, nu numai cu un contract cu fractiune de norma (o transpunere in legislatia autohtona a Directivei europene nr. 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru).
Asadar, in cazul cumulului de functii, toate limitarile privitoare la timpul de munca cuprinse in Codul muncii sunt stabilite
pe contract, nu
pe persoana. Daca ar fi dorit sa limiteze numarul de ore ce pot fi prestate in total de catre o persoana, legiuitorul ar fi spus-o in mod expres. Aceasta deoarece, atunci cand legiuitorul a dorit sa limiteze timpul de munca pe persoana, nu pe contract, a facut-o:
spre exemplu, in cazul lucratorilor mobili limitarea aceasta exista, fiind precizata clar in art. 4 alin. (2) din HG nr. 38/2008: „In cazul lucratorilor mobili care muncesc pentru mai multi angajatori, timpul de lucru este suma orelor lucrate de persoana respectiva pentru toti angajatorii”.
De fapt, Romania nici nu este singurul stat membru care a transpus prevederile directivei europene pe contract, si nu pe persoana. Astfel, Cehia, Danemarca, Ungaria, Letonia, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania si Suedia au aceeasi abordare, in sensul de a impune limitarile privitoare la timpul de munca in raport cu un singur contract de munca, dar cu posibilitatea persoanei de a incheia si executa mai multe contracte de munca in cumul.
Citeste si:
Cum sa te asiguri ca vei avea succes in cariera, chiar de la inceput: urmeaza cei 5 pasi de aur
Sursa foto: www.pexels.com
