Editorial Dan Manusaride: Sa te increzi in greci?
dan manusarideopiniigreciadoi cocosipovestipromisiuniteleviziuni
Zilele trecute l-am sunat pe vechiul meu amic M.M. N-are nicio legatura cu personajul din fotbalul romanesc si e cu mult inainte nascut si poreclit asa. L-am rugat sa ma "aranjeze" cu doua butelci de ulei de masline din Grecia, cumnatul sau facand saptamanal naveta in patria zeilor. M-a sunat inapoi in doua minute sa-mi raporteze (asa vorbim noi, ca doi fosti colegi de armata) ca totul s-a aranjat, taranul grec a pus deja doua sticle la poatra, sa le-nsface Hermes cand trece ca naluca prin fata casei sale din Corint, unde zeii se iau la intrecere cu taranii la baut vin de retsina si aruncarea discului pentru maruntirea pamantului sterp al sudului.
Si mi-am adus aminte ca de cam multisor n-am mai jinduit dupa produse grecesti, care, imediat dupa 1990 erau la mare cautare pe tarabele din tarisoara noastra. Niscaiva portocale cerate si dulci, nelipsitele Assos, sau chiar acritura de Hellas, facuta din sare de lamaie produsa la Giurgiu. Plus alte sute de feluri de biscuiti, halva, mentosane si un pui de franciza Playboy, care i-a tinut pe multi barbati romani treji si cu arma pregatita la capul patului.
Pe vremea aceea, un anume Panagiotis pasea in Romania etaland o haina impecabila din piele subtine de caprioara crescuta cu gija si lapte indulcit cu miere. Calm, bogat, dupa spusele insotitorilor lui, venea sa cucereasca Romania si sa ne invete sa facem comert pe uscat, caci pe mare, noi, bucurestenii, ne descurcam mai greu iar constantenii sunt ocupati cu treburile conducerii statului. L-am luat pe grec de la aeroport, l-am leganat in patul din puf de strut la vechiul Hotel Continental si l-am impins catre un protap doldora de pulpe, piepti si ficatei de pui la „Doi Cocosi”. Dupa ce l-am ademenit cu o Galbena de Odobesti, parsiva si buna de leac, l-am intrebat discret, sa auda doar jumatate din restaurant: „Asadar ce ne asteapta pe noi romanii? Adica ce trebuie sa facem sa fim si noi bogati ca voi, grecii?”. S-a uitat la mine scurt, teatral, a intins o mana catre dansatorii de populare si a spus raspicat: „Paine si circ, de asta aveti nevoi vreo 25 de ani!”. Si a plecat sa sparga farfurii pe ringul de dans, de vreme ce formatia incepuse sa ingane acorduri grecesti, simtind ca e rost de cateva bancnote.
Nu l-am luat in seama, vorbele acelea nici macar nu isi aveau izvoarele in Grecia, ci in Roma Antica, cetate ce mai nascocise si expresia aceea desucheata cu temerea fata de greci, chiar si atunci cand fac daruri. Am uitat si episodul si grecul care, dupa ce adus cateva camioane cu portocale in Romania si a plecat cu citeva camioane, la schimb, de granule de polipropilena, a catadicsit sa traga o teapa partenerilor romani care-i platisera masa de la „Doi Cocosi”.
Mai sunt doi ani pana sa se implineasca termenul trasat de grec si, aducandu-mi aminte de vorbele lui, aruncate ca zarurile pe masa de joc, descopar ca a avut cumva dreptate. Nu de fonduri europene sau investitii, nu de echilibru bugetar sau politica monetara viabila au nevoie romanii, ci de mici si manele, oferite din plin de toate administratiile care s-au succedat vreme de 23 de ani la conducerea tarii.
Acestea sunt cele doua simboluri ce merita puse pe drapelul national in locul sondelor comuniste, a secerei si ciocanului. Daca citim ziarele sau urmarim stirile la televiziuni nu exista zi de la bunul Dumnezeu fara un circ politic si o poveste de adormit copiii despre cum vom trai noi bine.
Cat despre greci, care de la Iliada si Odiseea nu mai cred in povesti, s-au pus temeinic pe scandal, cerandu-si drepturile in strada si vorbind despre taxe, impozite si echitate sociala. Sa fie acesta semnul ca vremea promisiunilor si a circului a incetat si este momentul sa discutam si sa ne apucam de treburi serioase?
Dan Manusaride
Un produs media marca Rentrop&Straton 
