Editorial Dan Manusaride: Un nou partid, aceleasi voci?

Ce inseamna infiintarea noului partid pentru esicherul politic romanesc? Ceea ce se vede acum, la inceput, este doar o destructurare a PDL dupa expresia: Eu te-am facut, eu te omor! Traian Basescu se desparte definitiv si irevocabil de PDL si isi construieste propria jucarie politica pe care o pastoreste, de undeva, din Dealul Cotrocenilor. Aparitia Miscarii Populare seamana cu trecerea de la mersul pe tricicleta la mersul pe bicicleta, unde, in afara de niste picioare puternice si de entuziasm mai ai nevoie si de un echilibru perfect. Noua formatiune politica si-a declarat insa, de la inceput, atasamentul fata de presedintele in exercitiu. Ca atare, nimeni nu se asteapta la declaratii spectaculoase sau strategii complicate din partea noii formatiuni. Practic, vocea partidului si linia pe care acesta merge se vor auzi si trasa de la Cotroceni.

Nu stiu ce va mai putea aduce nou Miscarea Populara, in afara de despartirea de cateva nume controversate ale fostului partid prezidential. In rest, s-a declarat de dreapta, a atras cativa zeci de primari care au dezertat din PDL la indemnul presedintelui, va mai strange probabil cativa intelectuali care impartasesc aceleasi idei ca presedintele si va aduna cateva procente la alegerile viitoare. Un partid nu are forta daca este cladit de sus, daca nu isi gaseste mai intai un suport popular.

Presedintele Basescu ne-a aratat nu numai forta de-a lungul carierei sale politice, ci si usurinta cu care trece de la stanga la dreapta, de la ras la plans si de la dojana la lauda. In politica, inconsecventa nu este sora buna cu succesul pe termen lung. Din acest punct de vedere, Miscarea Populara pare sa fie un partid politic imaginat pentru a rezolva probleme pe termen scurt. Scopul principal al partidului, recunoscut chiar de presedintele sau interimar, sunt alegerile europarlamentare, acolo unde cateva nume propuse in 2010 de catre PDL nu s-ar mai fi regasit pe listele viitoare ale fostului partid de guvernamant.

Destructurarea care se manifesta in cazul scenei politice romanesti la partidele din opozitie este ingrijoratoare. PPDD-ul lui Dan Diaconescu se destramă, PDL-ul lui Blaga abia isi mai face auzita vocea stinsa, Forta Civica si PNT-cd sunt ca si inexistente, iar partidele ecologiste, extrem de puternice in vestul Europei, exista doar pe hartie. Cele aproape 70 de procente pe care mizeaza astazi puterea din Romania nu reprezinta o cifra uriasa, este chiar una ingrijoratoare, iar Comisia Europeana se pare ca este singura care, sesizand pericolul, incearca sa se constituie chiar ea intr-un fel de opozitie, caznindu-se sa limiteze excesele actualei puteri, pentru a echilibra situatia. Iar partidul nou aparut, in loc sa intareasca opozitia isi declara urmatoarea tinta alegerile europarlamentare.

Marele om politic Winston Churchill, fost prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii in perioadele 1940-1945 si 1951-1955 spunea ca: „Abilitatea politica consta din a putea sa prevezi ce are sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare si anul viitor, iar apoi sa poti explica de ce nimic din toate astea nu s-au intamplat”. Iar Traian Basescu, „nasul” Miscarii Populare are aceasta abilitate.