Paradoxul suedez: stat-providenta si paradis pentru miliardari

Tags: suediafiscalitatemiliardariimpozitestat-providenta

Statele Unite ale Americii reprezinta tara miliardarilor. Conform revistei Forbes, aici se afla cele mai bogate 10 persoane din lume. Cu toate acestea, daca raportam proportia miliardarilor la populatia totala, principatul Monaco se claseaza pe primul loc (3 miliardari la o populatie de 35.427 de persoane), urmat de Saint Kitts si Nevis (1 miliardar la 53.051 de persoane). Dar multe din tarile aflate in fruntea clasamentului sunt mai degraba tari in care miliardarii au ales sa se stabileasca dupa ce au devenit bogati, decat tari in care ei si-au facut averea.

In aceasta privinta, a 12-a tara de pe lista intriga, pentru ca este vorba despre Suedia, o tara cu o politica de stanga, in care traiesc 14 miliardari la 9,56 milioane de persoane. Chiar daca miliardarii suedezi nu se apropie ca nivel al averii de un Bill Gates sau de un Warren Buffett, ei raman totusi bine clasati in plan mondial. De exemplu, Stefan Persson, care a fost mult timp CEO al companiei H&M si care este in prezent presedintele consiliului de administratie, este clasat al 12-lea pe lista Forbes, cu o avere estimata la 28 de miliarde de dolari.
De fapt, acesta nu este un paradox, explica Matthew Iglesias, de la revista Slate. El reaminteste ca impozitele ridicate platite in Suedia servesc la finantarea sistemelor de sanatate si educativ care sunt putin costisitoare pentru beneficiari, la sustinerea unei excelente infrastructuri de transport public si la alocatii pentru familiile cele mai defavorizate. Dar, pe de alta parte, acest stat-providenta generos nu i-a impiedicat pe antreprenori sa construiasca imperii precum H&M, Ikea sau Tetra Pak.
Codul fiscal suedez a fost reformat semnificativ in 1990 pentru a favoriza acumularea de capital.
- Veniturile provenind din plasamente nu sunt supuse decat unei taxe fixe;
-  In Suedia nu exista impozite pe proprietate, iar mostenirile nu sunt impozitate;
-  Impozitul pe profit aplicat companiilor este de 26,3%, in general, in anumite situatii putand ajunge la numai 25%. Toate veniturile unei companii sunt taxate cu 28%, inclusiv castigurile din capital.
- Dividendele si castigurile din capital rezultate in urma vanzarii de actiuni sunt exceptate de la plata impozitului in anumite situatii. Suedia a introdus "participation exemption rules" in ceea ce priveste dividendele si castigurile din capital aferente actiunilor detinute de companii in scopuri de afaceri.
Sectorul public consuma mai mult de jumatate din PIB, dar el este finantat mai mult prin taxe stabilite pe consum, decat prin impozite aplicate companiilor.
Economia Suediei este foarte putin reglementata si este usor sa infiintezi aici o intreprindere. Mai multe studii americane au aratat ca flexibilitatea fiscala a unei tari este cea care creeaza un mediu favorabil de afaceri, mai degraba decat un nivel scazut de taxare.
In multe alte tari exista legi care urmaresc sa impiedice intreprinderile sa devina prea mari, pana la punctul de a deveni monopolistice. Iglesias citeaza pentru ilustrare proiectul de lege care vrea sa interzica livrarea gratuita de carti in Franta si care vizeaza sa-i protejeze pe micii librari de concurenta Amazon.
Evident, intreprinderile protejate prin astfel de masuri protectioniste nu pot decat sa fie favorabile acestui regim, dar lasarea celor mai bune companii sa se dezvolte si sa creasca este cea care creeaza atat marile averi, cat si posibilitatea unei prosperitati care poate fi profitabila pentru toti. "Iar atunci cand acesti parametri sunt creati, chiar si impozitele ridicate si avantajele sociale sporite ale unui stat-providenta generos nu-i opresc pe marii oameni de afaceri sa construiasca mari intreprinderi sau chiar sa acumuleze mari sume de bani", considera Iglesias. 
 
Sursa: Express.be