Viitorul alimentatiei: ne vom hrani cu insecte!
insecte comestibilesurse de hranaviitorul alimentatiei
Realitatea e ca 80% din natiunile lumii, in special din zona asiatica, mananca deja insecte. Au fost identificate 1.417 specii comestibile, printre care fluturi, molii, carabusi, furnici, albine, viespi, lacuste, greieri, viermi, termite, omizi, libelule. Si nu e exclus ca in viitorul apropiat insectele sa devina un aliment de baza si pentru noi, europenii, la fel ca ouale, carnea, laptele.
Nu e o afirmatie exagerata. In goana noastra dupa carne, am pierdut din vedere faptul ca mai exista o sursa de unde ne putem obtine proteinele, anume insectele - o sursa abundenta, sanatoasa si foarte eficienta din punct de vedere economic. Ca e o sursa abundenta nu mai trebuie sa dovedim. Ca e o sursa sanatoasa...
Aici dam cuvantul specialistilor care spun ca un hamburger cu carne de vita contine 18% proteine si 18% grasimi, in timp ce o portie de greieri prajiti contine 60% proteine si doar 6% grasimi. Apoi, lacustele sunt bogate in calciu, termitele in fier, iar 100 de grame de larve de viermi furnizeaza necesarul zilnic de cupru si zinc pentru un om. Si, in general, mai toate insectele contin aminoacizi necesari organismului uman, pe care alimentatia bazata pe cereale nu ii poate furniza.
Foarte important este insa faptul ca insectele sunt eficiente si din punct de vedere economic. Ele pot fi crescute in ferme, ca vitele sau oile, obtinandu-se astfel “carne” de insecte.
Trebuie doar sa li se asigure hrana si aici intervine avantajul ca ele valorifica mult mai bine decat animalele aceasta hrana: aceeasi cantitate de furaj necesara pentru producerea a 5 kg de carne de vita poate duce la obtinerea a 30 kg de “carne” de greier, cu valoarea nutritiva mentionata mai sus.
In plus, intervin si avantaje legate de:
1) timpul de inmultire (o femela de greier depune cca 1.500 de oua pe luna);
2) spatiul necesar;
3) consumul de apa (productia unui singur kilogram de carne de vita necesita peste 15.000 de litri de apa);
4) emisia de gaze cu efect de sera (cresterea animalelor genereaza de 10 ori mai multe gaze cu efect de sera decat cresterea insectelor).
Noua, europenilor, mancatul insectelor ne provoaca repulsie, dar asta doar pentru ca asa am fost crescuti. In Europa sunt 200-300 de alimente al caror consum se transmite din generatie in generatie si testarea/impunerea oricarui aliment nou constituie un proces dificil si de durata. Nu putem intelege, de exemplu, cum japonezii pot manca muste in sos dulce sau cum indonezienii se dau in vant dupa libelule cu usturoi, fierte in lapte de nuca de cocos.
E-adevarat, avem si noi exemplul branzei putrezite din Sardinia (casu marzu) care se consuma cu larve vii de insecte in ea, dar este cam singurul exemplu. Mai consumam si creveti si homari care, ca si insectele, sunt artropode, dar nici prin cap nu ne trece sa experimentam un vierme grasut. Scapam astfel si de dilema daca o lacusta prajita trebuie mancata incepand cu capul sau cu picioarele - o dilema des intalnita in Asia de sud-est, unde pentru milioane de oameni insectele fac parte din meniul zilnic.
Oricum, e foarte clar ca fermele de insecte au un viitor asigurat, in conditiile in care o criza alimentara mondiala bate la usa.
Insectele nu sunt chiar o mancare delicioasa, dar ele au un randament extraordinar de transformare a hranei in proteine - de doua ori mai mare decat in cazul pasarilor si de sase ori mai mare decat in cazul vitelor - iar unul dintre motivele pentru care se intampla acest lucru este ca, spre deosebire de vietuitoarele cu sange cald, ele nu au nevoie de hrana pentru a-si mentine constanta temperatura corpului.
In tarile din Africa Sahariana, sudul Asiei si America Latina, unde de altfel se inregistreaza si cea mai mare crestere a populatiei, consumul de insecte trebuie luat serios in considerare. Agricultura clasica devine din ce in ce mai scumpa si milioane de familii din aceste zone au dificultati majore in a-si asigura necesarul de cereale.
Insectele, cum spuneam, constituie o sursa ieftina de proteine, singurul dezavantaj fiind ca unii oameni ar putea fi alergici la ele, asa cum sunt la fructele de mare. Este insa un dezavantaj minor daca privim imaginea de ansamblu. Avem deja o piata a insectelor care se dezvolta semnificativ prin aparitia de retete, carti de bucate, pagini web, furnizori si restaurante.
Iar daca ne referim la tarile occidentale, se pare ca insectele trebuie sa parcurga acelasi drum pe care l-au parcurs si alte mancaruri exotice, cum ar fi sushi in anii '90, si sa devina dorite. Implicatiile ar fi atunci majore: s-ar forma cu adevarat o piata mondiala, cu o sumedenie de ferme mici, cu afaceri in toata regula si cu un comert international infloritor.
