A fi sau a nu fi, a darui sau a nu darui martisoare in cel de-al doilea an al pandemiei?
martisoare scolimartisoare 2021martisoare profesoaredaruit martisoarecadouri profesori
Primele sarbatori care au scapat, anul trecut, de restrictiile impuse cat se poate de justificat si de indreptatit de autoritati din cauza pandemiei de coronavirus, au fost 1 si 8 martie. Desi nu se compara cu Pastele si Craciunul, cele doua le-au permis comerciantilor de orice, mai ales artizanilor care manufactureaza martisoare, sa-si vanda oarecum linistiti marfa.
Daca Hamlet rostea celebra intrebare existentiala
a fi sau a nu fi, de 1 martie 2021, a aparut controversa
a darui sau a nu darui martisoare, in special cadrelor didactice.
Citeste si:
1,15 milioane de teste rapide antigen au fost distribuite in scoli
Fara doar si poate, daruitul de orice fel de obiecte mai mari sau mai mici, snuruite cu firele alb-rosii este un obicei frumos, dragut, o atentie pentru persoanele dragi.
Printre acestea, se numara, dintotdeauna, doamnele si domnisoarele educatoare, invatatoare, profesoare. Anul acesta, ele pot ramane la fel de dragi si daca nu sunt cadorisite cu brosulete, cosulete, trifoi cu patru foi, inimioare, cosari si flori.
Indiferent daca Ministerul Educatiei si Ministerul Sanatatii dau liber la atare cadoriseala, de ce nu ar darui elevii, in 2021, martisoare?
Pentru ca, indiferent de al catalea val se vorbeste, suntem, de fapt, in largul oceanului pandemiei. Colacul de salvare al vaccinului si barca unui leac nu sunt la indemana prea multor semeni, asa ca pluta majoritatii populatiei este in deriva pe undele starnite de nenorocitul SARS-CoV-2.
Niste savanti au calculat ei ca intreaga "populatie" a noului coronavirus, care a cauzat decesul a 2,5 milioane de oameni, si a infectat mult mai multe milioane, incape intr-o cutie de suc de vreo 330 de mililitri. Pe cat de reduse dimensiunile, pe atat de mare puterea de foc si para.
In aceste conditii, dimensiunea obiectelor daruite nu are prea mare importanta. Martisoarele, mai ales cele cu ceva pretentii, sunt fabricate - cum spuneam - de artizani. Laudabil ar fi ca acestia sa le produca in conditii stricte de igiena.
Dar chiar si daca fiecare mester ar baga intreaga productie de martisoare in cutiuta cu lampi ultraviolete, in cele din urma, martisoarele tot trebuie expuse si vandute, de regula, prin intermediul tarabelor, cu pitorescul si farmecul lor aparte.
Insa, in afara de asta, tocmai prin numarul lor mare si prin oferta uriasa, tarabele provoaca inghesuiala, imbulzeala. Cine cumpara martisor de la primul stand care-i iese-n cale? Alegerea unui martisor presupune indelungi comparatii, plimbarea dintr-un loc in altul si atingerea marfii.
Si, ulterior, plata acesteia. Cu ce? Pai, in ciuda cresterii uriase a platilor prin intermediul cardurilor, cu numerar. Cate tarabe care vand martisoare au POS-uri? Deci, alti bani, si deloc alta distractie, ci risc mare de a face schimb de orice fel de germeni cu milioanele de oameni care au atins anterior bancnotele si monedele.
Toate acestea sunt pe placul contagiunii.
In cele din urma, exact ca la leapsa, ca-s covizi, ca-s necovizi, micro-organismele nocive ajung la alte si la alte persoane, in gentile acestora, in casele acestora, pe rafturile acestora, de unde vor fi transportate, cu tot bagajul microbiologic, la scoala si, ulterior, in casele educatoarelor, invatatoarelor, profesoarelor la care tin zecile sau chiar sutele de elevi care la dau micile atentii.
Poate ca, in acest an (tot al pandemiei!) in loc de atentii, ar valora mai mult atentia la felul in care sunt tratate si protejate de ficare dintre noi si copiii nostri cadrele didactice
a caror vaccinare abia a inceput si, pentru care, in acest context total nefericit, contactul cu elevii si cu obiecte primite de la acestia, chiar poate fi o chestiune de viata si de moarte, de a fi sau a nu fi...
Foto: pixabay.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
