New York Times: Cei patru jurnalisti americani eliberati de libieni isi spun povestea
libia stiristiri libiaziaristi new york timesbenghazisuamuammar gadhafial jazeera
Guvernul libian a eliberat luni patru jurnalisti de la New York Times, la sase zile dupa capturarea lor in orasul Ajdabiya. Au fost eliberati si dati in custodia diplomatilor turci si au trecut in siguranta in Tunisia, unde au povestit ce li s-a intamplat.
Ca multi alti jurnalisti occidentali, cei patru au intrat in zona de est controlata de rebeli din Egipt, fara vize. Au fost retinuti in Ajdabiya de fortele loiale lui Muammar Gadhafi.
Jurnalistii sunt Anthony Shadid, dublu castigator al premiului Pulitzer, Stephen Farrell (care a mai fost capturat, in 2009, de talibani in Afghanistan si eliberat de trupe britanice de comando) si doi fotografi, Tyler Hicks si Lynsey Addario.
Dupa ce New York Times a raportat ca a pierdut contactul cu cei patru marti, autoritatile libiene au promis ca, in cazul in care se afla pe mana fortelor militare guvernamentale, vor fi localizati si eliberati, fara a fi raniti.
Ziaristii acopereau martea trecuta subiectul luptelor de langa orasul Ajdabiya si au decis ca este un teritoriu extrem de volatil, asa ca i-au spus soferului sa se retraga. Din nefericire, masina a ajuns la un punct de verificare cotrolat de fortele loiale lui Gadhafi. Pana sa-si dea seama ca sunt in pericol, era deja prea tarziu.
“Tipam la sofer sa continue sa conduca, sa nu se opreasca", spune Hicks. “Stiam ca, daca vom fi opriti, consecintele vor fi grave”, a adaugat el.
Soferul, Mohamed Shaglouf, este inca dat disparut. Daca ar fi incercat sa conduca printre militari, cu siguranta s-ar fi tras asupra masinii. Soldatii au deschis usile automobilului si cei dinauntru nu au mai avut nicio sansa. Au fost scosi afara, rebelii trageau, in acelasi timp, asupra punctului de control, asa ca au fost nevoiti sa o ia la fuga. “Am vazut cum gloantele ricosau din pamant", a declarat Shadid.
Toti patru au ajuns in siguranta in spatele unei cladiri, unde s-au adapostit. Soldatii aveau insa alte planuri, asa ca le-au cerut jurnalistilor sa-si goleasca buzunarele si sa se puna cu fata la pamant. In acel moment au crezut ca vor fi executati.
“Am auzit in araba comanda de a ne impusca", povesteste Shadid, “Si am crezut ca totul s-a terminat".
Un alt soldat s-a facut auzit: “Nu, sunt americani. Nu putem sa-i impuscam".
Soldatii au apucat apoi tot ce-au avut la indemana pentru a-i lega pe prizonieri: sarma, un cablu electric, un fular. Unul i-a scos pantofii lui Addario si a folosit sireturile pentru a-i imobiliza gleznele. Un altul i-a dat femeii un pumn in fata si apoi a izbucnit in ras.
“Am inceput sa plang", isi aminteste ea. “Si s-a ras in continuare pe seama mea". Un barbat a atins-o pe sani, primul semn a ceea ce avea sa i se intample in cursul urmatoarelor 48 de ore.
“Toti barbatii cu care ne-am intalnit m-au bruscat si m-au agresat fizic”.
Temnicerii i-au tinut in Ajdabiya pana la domolirea confruntarilor cu rebelii. Spoi i-au urcat intr-o masina si i-au scos din oras pe la doua dimineata. Cineva l-a amenintat pe Hicks cu decapitarea, altul a mangaiat-o pe Addario pe cap, spunandu-i ca va muri. “Ma mangaia pe cap intr-o maniera revoltatoare, tandra cumva, si-mi spunea ca voi muri in acea seara”, declara ziarista.
Automobilul s-a oprit de mai multe ori in puncte de control si, de fiecare data, cei patru au fost batuti. Asa si-au petrecut prima noapte. A doua noapte au fost aruncati in inchisoare, punandu-li-se la dispozitie o sticla pentru a urina si o cana cu apa din care sa bea.
In a treia zi, au ajuns iar pe drum, fiind dusi la un aeroport. Shadid, care vorbeste araba, i-a auzit pe soldati spunand ceva despre un avion, deducand de aici ca vor fi transportati undeva. Au fost urcati intr-un avion, legati la ochi si cu mainile legate in catuse de plastic.
“L-am auzit pe Anthony plangandu-se dupa ajutor", spune Hicks. “Am aflat mai tarziu ca nu-si mai simtea mainile. Intr-un gest rar de marinimie, un soldat i-a largit un pic catusele”.
Au ajuns joi la Tripoli unde au fost predati autoritatilor libiene. Au fost pusi intr-o casa conspirativa unde declara ca au fost tratati bine. Li s-a permis sa dea si un scurt telefon.
A fost primul moment in care s-a putut afla pozitia lor. Disparitia lor a dat nastere unor intense eforturi de recuperare. The Times a trimis oameni prin spitale si morgi, incepand un macabru proces de cercetare prin eliminare. Ziarul a apelat la persoane din Libia care ar fi putut auzi sau vedea ceva. Au notificat si diplomatia americana.
Departamentul de Stat a aflat joi dupa-amiaza ca jurnalistii sunt in siguranta de la mana dreapta a cumnatului lui Gadhafi. Dar sosirea celor patru jurnalisti in Tripoli a echivalat doar cu inceputul a trei zile de frustrare, de negocieri intense conduse de ofiterul consular al Departamentului de Stat american, Yael Lempert. Autoritatile libiene isi tot schimbau cererile, iar coalitia a inceput bombardarea Libiei, In negocieri au fost implicate si cateva agentii libiene, ceea ce a amplificat confuzia.
Guvernul libian a cerut prima data ca un diplomat american sa vina sa-i ridice pe cei patru. SUA, care-si inchisese deja ambasada, a refuzat. Libienii au acceptat apoi compromisul ca ambasada Turciei sa actioneze ca intermediar.
Eliberarea era programata duminica, dar a fost amanata pe luni, din cauza bombardamentelor. Jurnalistii au fost preluati de diplomatii turci luni dupa-amiaza si au ajuns in Tunisia.
Desi luni a fost o zi festiva pentru The Times, alti 13 jurnalisti sunt dati disparuti sau se afla in custodia guvernului. Printre cei disparuti se afla un jurnalist de la Al Jazeera, doi de la Agence France-Presse si unul de la Getty Images. In plus, nu se cunoaste situatia a sase ziaristi libieni.
Au fost si victime. Un cameraman libian a fost ucis duminica la Benghazi, la fel ca si unul de la Al Jazeera, care a murit in acelasi oras pe 12 martie.
