Cine ar cumpara un pachet minoritar la o companie cu pierderi?
privatizare taromfondul proprietatealistare transgazlistare romgaz
Dupa razboi si instalarea regimului comunist, statul roman a nationalizat mijloace de productie si locuinte. Nici macar acum, problema despagubirii juste a celor ce au avut in proprietate acele mijloace de productie si locuinte nu s-a rezolvat.
Asta in ciuda infiintarii unui fond numit chiar Proprietatea. Si acum, mai sunt pe rolul instantelor procese intre proprietarii de drept si cei care au cumparat, cu buna credinta, de la acelasi stat roman (comunist, necomunist, tot stat se numeste) locuintele care nu erau nici ale lor, nici ale statului.
Dupa Revolutie, acelasi stat roman a mai dat de o problema: privatizarea. Cumva, ce a luat el de la altii sau ce a construit (nu putin) el insusi dupa razboi, ar fi trebuit, ar trebui instrainat, pe bani (doriti grei) unor corporatii, companii, firme, fonduri de investitii.
Astfel, statul nu mai toaca banii contribuabililor pentru acoperirea pierderilor societatilor pe care, iata, nu prea le administreaza bine, ba chiar castiga bani si, in afara de asta, isi joaca rolul de arbitru echidistant pentru toata economia, nefavorizand companii, pentru ca nu detine asa ceva.
Privatizarile care s-au reusit dupa 1990, s-au lasat greu si cu cantec, dar, totusi, au fost facute. Cel mai greu s-a indurat statul sa vanda actiuni la companiile sale, pe bursa.
Cu chiu cu vai, au aparut Transelectrica si Transgaz si... Cam atat. Esec, din cauza pretului neatractiv, pentru 10% din actiunile detinute inca la Petrom, amanari peste amanari in cazul Romgaz si a inca 15% din Transgaz si o reusita legata de un pachet suplimentar din Transelectrica.
Acum, la presiunea creditorilor internationali, din nou, promisiuni de termene (cine mai stie al catalea) de listare. Printre "impricinate", se numara si Tarom, companie cu pierderi, potrivit ZF.ro, de 834 de milioane de lei, in ultimii patru ani.
Cu ocazia vizitei FMI, un secretar de stat in Ministerul Transporturilor anunta ca statul ar putea scoate la vanzare pachetul majoritar de actiuni al Tarom, daca oferta de privatizare a 20% din actiuni nu va fi atractiva, chipurile din cauza crizei…
Asadar, pentru 10% din Petrom, companie care bate recorduri de profit, nu s-au gasit cumparatori. Acum, nu trebuie sa fii finantist, economist, bancher, profesor de economie ca sa te intrebi: cu sau fara criza, cine ar vrea sa cumpere 20% dintr-o companie cu pierderi, adica sa dea multi bani pentru a deveni actionar minoritar, adica fara puterea de lua el deciziile de restructurare, de rentabilizare?
Deci, de ce mai taraganeaza statul, de ce nu vinde, "din prima", pachetul majoritar a carui atractivitate este reala, tocmai pentru ca-l aduce pe cumparator la mansa? Daca, presupunand ca statul roman si-a dorit cu adevarat sa privatizeze "fabrici si uzine" si nu a reusit de prea multe ori, esecul a fost cauzat de faptul ca nu a stiut sa se puna in locul clientului...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
