Ratiu vs. Iliescu, 1990: cand papionul a speriat mai tare decat dictatura. Cu cine votam azi?
alegeri prezidentiale 1990
Lectiile scrutinului electoral din 1990 ar trebui sa fie azi mai vii ca niciodata. Alegerile prezidentiale din 20 mai 1990 au fost primele alegeri „libere” dupa caderea regimului Ceausescu. Peste 85% dintre romani l-au ales pe Ion Iliescu, omul care, desi se declara democrat, provenea direct din structurile comuniste ale PCR. In contrast, contracandidatul sau, Ion Ratiu, intelectualul rafinat, fost jurnalist si diplomat cu experienta in democratii functionale din Occident, a fost privit cu suspiciune, chiar cu batjocura. Similitudinea comportamentelor fata de candidatul care se prezinta azi, in anul de gratie 2025, inainte de toate, a fi un om de bun-simt, demonstreaza cat se poate de clar ca istoria se repeta. De alegatori depinde daca in totalitate si cu rezultate similare sau cu un alt deznodamant!
La acel moment, Romania iesea dintr-un regim totalitar si era insetata de stabilitate. Din pacate, romanii au confundat stabilitatea cu trecutul pe care tocmai il rasturnasera. Au preferat sa continue cu o fata familiara, chiar daca in spatele ei se ascundea acelasi aparat de stat, reciclat cu un discurs mai bland.
Pentru romanii proaspat iesiti de sub un regim totalitar care le controla fiecare aspect al vietii, prezenta intelectualului Ratiu, care nu facea deliciul circului gol de esenta a fost considerata a fi "straina" de poporul incapabil sa distinga forma de fond.
Cine a fost Ion Ratiu?
Ion Ratiu a fost un politician, diplomat si avocat, nascut in 1917 in Turda, intr-o familie de veche traditie politica. Dupa instaurarea regimului comunist, a fost nevoit sa plece in exil in 1940, stabilindu-se in Marea Britanie, unde a trait pana in 1990. A fost o figura importanta a exilului romanesc, cunoscut pentru luarile de pozitie impotriva regimului comunist si pentru eforturile sale constante de a atrage atentia Occidentului asupra situatiei din Romania. A activat in cadrul Partidului National Taranesc – Crestin Democrat (PNTCD), fiind vicepresedinte al acestuia dupa reinfiintarea sa in 1989.
Candidatura sa la alegerile prezidentiale din 20 mai 1990 a avut loc intr-un context extrem de tulbure, la doar cateva luni dupa Revolutia din 1989, cand Frontul Salvarii Nationale (FSN), condus de Ion Iliescu, controla practic toate institutiile-cheie ale statului, inclusiv mass-media.
„Nu a mancat salam cu soia” – o campanie de discreditare
Una dintre cele mai frecvente acuzatii aduse lui Ion Ratiu in timpul campaniei electorale din 1990 era ca „nu a mancat salam cu soia” – o expresie ironica folosita de sustinatorii FSN-ului pentru a sugera ca Ratiu, traind in confortul democratiei occidentale, nu a suferit alaturi de poporul roman in timpul anilor grei ai comunismului. Expresia a devenit simbolul unei campanii de discreditare menite sa il prezinte pe Ratiu ca fiind „strain de neam si de tara”, un om rupt de realitatile romanesti, un „boier” care nu putea intelege nevoile oamenilor simpli.
Aceasta retorica a fost alimentata puternic de propaganda FSN, care detinea controlul aproape total asupra mijloacelor de comunicare in masa. Televiziunea Romana, principala sursa de informare pentru populatie in 1990, era sub influenta directa a lui Ion Iliescu si a echipei sale, ceea ce a permis o mediatizare disproportionata si partinitoare a candidatilor.
Ion Ratiu a fost practic ignorat de Televiziunea Romana in timpul campaniei electorale, in contrast flagrant cu Ion Iliescu, care beneficia aproape zilnic de aparitii pozitive si mesaje mobilizatoare. PNTCD si alti candidati anticomunisti au avut acces redus sau inexistent la media nationala, fiind nevoiti sa comunice prin pliante, afise sau intalniri directe – metode mult mai lente si mai putin eficiente intr-o tara in care televiziunea avea un impact urias.
Cum a luat poporul „la misto” intelectualul pe care nu-l intelegea
Pentru o mare parte a electoratului, Ion Ratiu era un personaj exotic, elegant, cu papion si discursuri in limba romana academica, trasaturi care il faceau admirat de o parte mica a populatiei urbane, dar care il faceau, de asemenea, greu de inteles sau chiar antipatic pentru un public saracit, manipulat si marcat de decenii de propaganda comunista. A fost luat in deradere, iar discursul sau despre democratie, drepturi si valori occidentale parea „prea elevat” sau „irelevant” pentru o populatie preocupata de supravietuire. Mai mult, imaginea sa sobra, uneori formala (a fost celebru pentru papionul sau, un simbol al elegantei occidentale), nu s-a potrivit cu asteptarile si sensibilitatile electoratului.
La alegerile din 1990, Ion Ratiu a obtinut doar 4,3% din voturi, clasandu-se pe locul al treilea. Ion Iliescu a castigat cu un scor covarsitor, de peste 85%, intr-un scrutin caracterizat de numeroase nereguli, manipulari si un dezechilibru mediatic urias.
Ion Ratiu este astazi vazut drept un simbol al democratiei romanesti si un om politic cu o integritate exemplara. Cea mai cunoscuta declaratie a sa – „Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine” – a ramas un reper moral pentru ce ar fi putut insemna Romania democratica, daca vocea sa ar fi fost auzita la timp.
Radu Campeanu a iesit pe locul al doilea la alegerile prezidentale din 1990 - o alta sansa pentru o Romaie proeurpeana la acele timpuri
Scrutinul in care Ion Iliescu a reusit sa obtina peste 85% din voturi, iar Ion Ratiu putin peste 4% a mai avut un pierzator, iar odata cu el, Romania a ratat sansa initiala de a se alatura marii familii democratice, in adevaratul sens al cuvantului, la poate cel mai oportun moment pentru noi.
Este vorba despre Radu Campeanu, cel ce s-a pozitionat pe locul al doilea in preferintele electoratului la primele alegeri considerate a fi libere, dupa aproape cinci decenii de dictatura.
Radu Campeanu venea in fata electoratului roman de la acea vreme din exil, acolo unde a fost nevoit sa traiasca din cauza regimului comunist instaurat in Romania dupa al Doilea Razboi Mondial. Ca membru al Partidului National Liberal (PNL) si un adversar al comunismului, el a fost persecutat si marginalizat de autoritatile comuniste care au eliminat opozitia politica si au instaurat un regim totalitar.
In timpul regimului lui Nicolae Ceausescu si al celorlalti lideri comunisti, opozitia politica era suprimate violent, iar liderii si sustinatorii partidelor istorice, precum PNL, erau adesea arestati, persecutati sau obligati sa plece din tara. Astfel, multi politicieni liberali au ales sau au fost fortati sa plece in exil pentru a-si putea continua activitatea politica si a pastra vie speranta revenirii Romaniei la democratie.
In exil, Radu Campeanu si alti membri ai opozitiei au lucrat pentru a promova cauza democratiei si libertatii in Romania, au pastrat legatura cu comunitatile de romani din diaspora si au incercat sa atraga atentia comunitatii internationale asupra incalcarilor drepturilor omului din tara.
Dupa Revolutia din 1989, care a inlaturat regimul comunist, Campeanu s-a intors in tara pentru a contribui direct la reconstructia politica si economica a Romaniei, aducand cu el experienta si valorile pe care le-a sustinut in exil.
In aceasta competitie, Radu Campeanu, liderul Partidului National Liberal (PNL), a reprezentat alternativa prooccidentala, democratica si moderna.
Radu Campeanu era un politician cu experienta, un liberal convins, care revenise in Romania pentru a contribui la reconstructia tarii pe valori europene: statul de drept, libertatea economica, respectul pentru drepturile omului si integrarea in Uniunea Europeana si NATO. Acestea erau obiectivele clare pe care le promova Campeanu, in linie cu valorile occidentale care asigurau progresul tarilor democratice din Vest.
Cu toate acestea, in alegerile din 20 mai 1990, Campeanu a obtinut doar aproximativ 10% din voturi.
Campeanu a fost perceput ca un „om de la oras”, elitist si rupt de realitatile romanilor de rand. Multi il vedeau ca pe un revenit din exil, „strain de neam si tara”, ceea ce, din pacate, a fost folosit pentru a-l discredita.
In plus, mesajul sau liberal, cu accent pe reforme economice si democratice, era greu de inteles sau acceptat intr-o tara in care milioane de oameni erau obisnuiti cu securitatea iluzorie oferita de statul comunist (desi era o securitate falsa, bazata pe frica si control).
Astazi, poate mai mult ca oricand, avem nevoie sa privim spre trecut nu cu regret, ci cu luciditate. Lectiile istoriei nu sunt doar file de arhiva, ci repere vii care ne cer sa fim responsabili. Daca in anii ’90 multi nu aveau acces la informatie, azi nu mai putem spune ca nu stim. Avem datoria morala si civica sa alegem constient, sa judecam limpede si sa actionam asa cum ne dicteaza constiinta, nu ura, nu frica, nu nostalgia si nici inertia.
Sursa foto: FACEBOOK/The Ratiu Democracy Centre
DE INTERES
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML