Amintiri din comunism. Apetitul insatiabil al lui Ceausescu pentru vizite in strainatate (XXI)
Pe parcursul celor 25 de ani cat s-a aflat la putere in Romania, Ceausescu a facut 226 de vizite in strainatate, de stat sau de prietenie (cum se numeau atunci). A ajuns in peste 100 de tari, de pe toate continentele (inclusiv in Australia), fiind fara nicio indoiala unul dintre cei mai plimbareti lideri politici din istorie. Ultima sa vizita a fost in Iran, in perioada 18-20 decembrie 1989, de unde s-a intors pentru a sustine discursul neinspirat din 21 decembrie care a marcat inceputul Revolutiei si sfarsitul dictaturii sale.
Care au fost cele mai importante vizite efectuate de Ceausescu?
Din lista foarte lunga a deplasarilor sale, ies imediat in evidenta cateva:
Franta (1970, 1980), Italia (1973), Japonia (1975), Marea Britanie (1978), cand s-a intalnit cu mari personalitati ale vremii – Georges Pompidou, Papa Paul al VI-lea, Imparatul Hirohito, Regina Elisabeta a II-a, Giscard d’Estaing – si, de ce nu, vizita din Coreea de Nord, in 1971, cand a fost impresionat de cultul personalitatii lui Kim Ir Sen.
De departe, insa, cele mai importante vizite ale sale sunt cele efectuate in SUA (1970, 1973, 1975 si 1978), vizite oficiale, desfasurate cu toate onorurile, cand s-a intalnit cu presedintii Richard Nixon (de 2 ori), Gerald Ford si Jimmy Carter, cu secretari de stat ca Henry Kissinger si Cyrus Vance, precum si cu intreaga elita a societatii americane formata din sefii principalelor institutii juridice, economice, financiare si bancare.
Au fost vizite care s-au remarcat atat prin deschiderea manifestata de administratia americana, cat si prin frecventa lor neobisnuita, din moment ce aduceau fata in fata liderii a doua natiuni de calibre complet diferite.
Dar totul trebuie pus in context: in anii ’70 Razboiul Rece era in plina desfasurare, iar SUA profita de orice ocazie pentru a-si destabiliza adversarul, anume URSS. Si Romania, gratie atitudinii ei rebele manifestate cu ocazia invadarii Cehoslovaciei in 1968, era privita de americani ca o fisura in blocul comunist est-european si, in consecinta, era curtata asiduu.
Si atunci, ca si acum si ca de altfel intotdeauna in istorie, principiul de baza in politica externa il constituia interesul. Servea Romania interesele SUA? Cu siguranta. Prin faptul ca refuzase sa trimita trupe la Praga in 1968, desi facea parte din Tratatul de la Varsovia (organizatie ce constituia echivalentul comunist al NATO), ea devenise foarte atractiva pentru SUA, ca un fel de aliat in familia dusmanului ei.
Acest interes a disparut insa in anii urmatori. Ceausescu a reusit sa-si distruga tara prin politicile sale aberante, iar americanii, logic, au considerat ca nu au ce face cu o tara nedemocrata, instabila, cu cetateni infometati si carora le erau incalcate depturile fundamentale.
De la statutul de vedeta pe plan international, Ceausescu a ajuns doar un dictator anacronic, fara simtul realitatii, preocupat in mod absurd de cultul propriei personalitati. Nu e de mirare ca americanii si-au luat mana de pe el si l-au lasat sa se descurce singur in contextul “vantului schimbarii” de la sfarsitul lui 1989. Cu rezultatele cunoscute.
